Nichita Stănescu
Moto:
„Nu cum sunt eu sunt eu
Ci cum ești tu sunt eu
Un fel de tu sunt eu
Pe care nu l-ai mai lăsat să fie eu.”
(«Nu cum sunt eu»)
 |
| Gabriela Melinescu și Nichita Stănescu |
Cîntec de lună nouă
Să-ți mai sfîrșesc povestea cu hoinarul
Care-și furase nopțile pe rînd?...
Ei... pe surîs petale moi de lună,
Îți cad și nu le mai aud căzînd
...și greu ce-ți e... și mîinile-ațipite
ți-alunecă din poală-atît de dulci...
Ți-am așternut în ochi un pat albastru...
Hai, vino, somnoroaso să te culci.*
(martie ’56)
***
Mor de ridicol ce sînt,
fǎcǎtor de cuvinte și sfînt
Și
pentru cǎ trebuie sǎ plec, copacii se fac mai lungi
și pietrele-mi spun mai mult decît atunci
cînd tu erai
despǎrţitǎ de mine, cu Stixuri, ca iadul de rai
și eu îţi pǎream
despicǎtorul de grote, Sesam!
Mor, numai pentru cǎ trebuie sǎ se ducǎ
o parte din mine
cu alte lumine,
duducǎ.*
(octombrie, 1960)
* poeme din volumul „Argotice”, 1992
N.B. Plecînd, Nichita mă lasă fără un umăr, fără un drum care ducea în odaia lui, cu un loc pustiu în vie. Și mai sărac cu o mie de cîntece.
Bunule Nichita. Tu care-i auzeai în somn pe nenăscuții cîini pe nenăscuții oameni cum îi latră, prefă-te că nu știi că ai murit și întoarce-te la masă. Ne e dor să te-auzim plesnind cuvîntul în moalele capului, tu cel mai dat în Paște dintre noi.
Fănuș Neagu
(1983)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu