vineri, 9 decembrie 2022

Poemoteca


***
Ce tînăr sînt. M-aș dărui cu-nfiorare
oricărui zvon ce calea mi-o aține;
supus, în blînda vîntului strînsoare,
precum în parcuri plante suitoare,
vrea doru-mi vrejurile să-și anine.

Și-oricărei arme pieptu-mi dezgolesc,
atît cît simt că pieptu-mi se lărgește.
Căci este timp de drum să mă gătesc,
cînd din răcoarea-acestor maluri, ziua
în țări fără de țărmuri mă gonește.
Rilke

(Din volumul «Versuri», EPLU, București, 1966; traducere din limba germană de Maria Banuș)

Niciun comentariu:

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...