***
Ce tînăr sînt. M-aș dărui cu-nfiorare
oricărui zvon ce calea mi-o aține;
supus, în blînda vîntului strînsoare,
precum în parcuri plante suitoare,
vrea doru-mi vrejurile să-și anine.
Și-oricărei arme pieptu-mi dezgolesc,
atît cît simt că pieptu-mi se lărgește.
Căci este timp de drum să mă gătesc,
cînd din răcoarea-acestor maluri, ziua
în țări fără de țărmuri mă gonește.
Rilke
(Din volumul «Versuri», EPLU, București, 1966; traducere din limba germană de Maria Banuș)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu