Haihui printre cuvinte

„Umbra copacului nu dispare, în mod necesar, odată cu apusul soarelui, ci, în mod evident, odată cu moartea copacului.”

Nichita Stănescu

Clin d’oeil

Haihui printre sunete

GIZMODROME

drummer 

Stewart Copeland 

bassist 

Mark King

 keyboardist 

Vittorio Cosma

 &

guitarist 

Adrian Belew  

Gîndul zilei

„Baza culturii e agricultura.”

Maurice Béjart

Cuvîntul de azi

ȚÂȚÂNĂ, țâțâni, s. f. 1. Dispozitiv metalic format din două plăci unite între ele care, prinse, respectiv, de un panou mobil și de un cadru fix, permite închiderea sau deschiderea panoului; balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a enerva, a supăra rău, a înfuria, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni (din pepeni, din fire) = a-și pierde răbdarea, a se înfuria, a-și pierde cumpătul. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. titina.

Haihui printre sunete

Septembrie...

Clin d’oeil

(foto: © B.-L.S.)

Cuvîntul de azi

PORCÓI, porcoaie, s. n. Grămadă de fân sau de paie; spec. căpiță. *♦ P. gener. Grămadă, morman, maldăr. [Var.: purcói s. n.] – porc + suf. -oi. * ♦Mușuroi, grămadă de pămînt care se așează la baza plantelor cultivate. Var. purcoi. Din lat. porca, „mușuroire”, care pare să fi fost cuvînt diferit față de porca, „ scroafă”, cf. it. porca, „brazdă”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu există dovadă documentară a folosirii cuvîntului primitiv fără sufix; totuși, este posibil ca rusescul porka, „vas de lemn” (origine necunoscută), să provină din română.

Haihui printre cuvinte

Dacă viața ți se pare la fel de acră ca o lămîie, nu dispera: trateaz-o cu puțină sare și cu tequila!

Nu gîndim, că amețim!

„Într-un fel sau altul, toţi avem dosare penale. Ce facem, ne dăm demisia toţi?”

Robert Negoiță 

(primar al sectorul 3, București)

Gîndul zilei

„Cine știe că libertatea e bunul suprem, înțelege ce poate însemna creștinismul.”

Nicolae Steinhardt 

(Monahul Nicolae)

Cuvîntul de azi

COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă (împletitură) de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik.

Gîndul zilei

„Locuiesc în trupul meu cu chirie.”

Nichita Stănescu

Memento

(sursa foto:viva.ro)

Acum fix un an, odată cu moartea lui Gyuri, a dispărut o bucată zdravănă de umor românesc, însă dintr-acela de cea mai bună calitate. Pentru că mintea i se mișca extrem de rapid, a fost, cred eu, unul dintre improvizatorii noștri de geniu. Care improviza așa precum respira. Precum Toma Caragiu, bunăoară... Fără Gyuri, „Divertis”-ul n-ar fi avut absolut nici un haz (vorbesc despre „Divertis”-ul cel de dinainte de ʼ89 și acela din anii ʼ90, că după, hélas!, s-a diluat pînă la disoluție). Grup pe care, apoi, l-a și părăsit, simțind, probabil, că locul lui e în cu totul altă parte. Spun aceia care l-au cunoscut că era un om vesel. Tot ce se poate. Însă dacă-l priveai și-l ascultai foarte atent, depistai un haz de necaz și-un rîsuʼ–plînsuʼ în tot ceea ce însemna ființa lui.

Nu știu cît de mare cîntăreț sau „cantautor”, cum se spunea pe vremuri, a fost. Am cîteva dintre albumele sale, pe care, cînd și cînd, mi le pun la învîrtit sub acul bătrînului meu pick-up. Ascultîndu-le, sînt stăpînit de senzația că acele cîntece și „versuri” aparțin, mai degrabă, nu unui interpret de muzică în accepțiune obișnuită a termenului, ci unui om care încearcă să-mi transmită, în felul lui, propriile trăiri și gînduri, propriile amărăciuni și bucurii, bref, frînturi din propria-i viață. Cu ironie, cu un umor sănătos, cu duioșie și tristețe, cu melancolie și, uneori, cu sarcasm... Lucruri pe care, mai lesne, n-ar fi putut să le spună în alt mod.

Nutresc convingerea că Ioan Gyuri Pascu a fost un recitator tragic.

Un aed contemporan.

Cuvîntul de azi

RAFISTOLÁ vb. tr. (fam.) a repara, a îndrepta un lucru făcut de mântuială (sumar și nesistematic). (< fr. rafistoler)

Eveniment

Elektrodoine

Programul acesta este născut din atitudinea firească de a-ți cunoaște rădăcinile. Dacă de pe urma familiei rămân doar fotografiile încremenite, folcorul îți lasă, în schimb, libertatea de-a te juca cu el, precum cu lutul olarului. Ca improvizatori ne-am apropiat de zonele tradiționale, unde forma lipsea cu desăvârșire. Sau de acelea unde ea era configurată în timp real –atunci și acolo. Doina românească este un asemenea Eldorado, având corespondențe în lumea întreagă. 

Pentru construirea concertului am ales câteva instrumente emblematice spațiului nostru consacrat: fluierul, gemănatul (fluierul dublu), tilinca și cavalul. Am inserat în materialul melodic câteva amănunte specifice modului țărănesc de interpretare, structurându-ne repertoriul astfel încât să atingă mai toate zonele importante din viața muzicală a comunității bătrânești: obiceiurile de iarnă, invocațiile soarelui, dansurile, cântecele de nuntă și jocurile copiilor. Din vatra strămoșească,am turnat acest argint topit direct în mixer, născând un sunet pe plac. Ca o țesătură de perete din pixeli, cufoarte mulți ciucuri.

multumult

Haihui printre imagini

Brâncuşi sau şcoala de a privi

(scenariul și comentariul: Marin Sorescu; regia: jean Pradinas)

Haihui printre cuvinte

„Cred că televiziunea favorizează cultura. Cînd sînt acasă, dacă cineva aprinde televizorul, mă duc în altă cameră și citesc.”

Groucho Marx

Gîndul zilei

„Dacă mi se demonstrează, calm, articulat, civilizat, că sînt bou, ciulesc urechile. Dar dacă nu mi se spune decît «boule!», mă cam plictisesc. Genul ăsta de «critică» nu provoacă o necesară, severă, autoevaluare, sau un dialog reciproc îmbogăţitor. Tot ce poţi spune e: «Ba pʼa mă-tii!». Ceea ce nu prea stimulează conversaţia... ”

Andrei Pleșu

(„Rămîne pe altădată...”)

Lumea în care trăim

„Eu primesc un salariu săptămînal ca să-mi țin părerile cinstite în afara ziarului pe care-l scriu. Voi, ceilalți, sînteți plătiți ca să faceți la fel, și oricare dintre voi ar face nebunia să-și scrie părerile în mod cinstit, ar fi imediat expediat în stradă, căutînd de lucru. Dacă mi-aș permite vreo părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului e să distrugă adevărul; să mintă sfruntat; să denigreze; să lingă cizmele lui Mamon și să-și vîndă țara și neamul pentru pîinea cea de toate zilele. O știți și voi, o știu și eu. Și, atunci, de ce să închinăm în presa independentă? Sîntem uneltele supuse și slugile bogătașilor din culise. Sîntem Hopa-Mitică; ei trag sforile și noi dansăm. Talentele, posibilitățile și viețile noastre aparțin altor oameni. Sîntem doar niște prostituate inetelectuale.” (12 aprilie 1883)

John Swinton

(jurnalist american)

Haihui printre sunete

Trace Bundy

http://www.tracebundy.com/

Tommy Emmanuel

http://tommyemmanuel.com/

Lumea în care trăim (41)

Mircea Cărtărescu:

„Voi refuza să fiu în manualul unic. E una dintre laturile întoarcerii la comunism!”

(în emisiunea „În fața ta”, 11septembrie 2017, Digi 24) 

http://www.digi24.ro/emisiuni/in-fata-ta/in-fata-ta-11-septembrie-22-30-791844

Gîndul zilei

„Cînd ești puternic, fii blînd dacă vrei să inspiri semenilor respect și nu teamă.”

Chilon din Lacedemona

Cuvîntul de azi

MARÓTĂ, marote, s. f. 1. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă, manie, interes maladiv pentru ceva sau cineva; p. ext. obiect al unei stări afective exagerate; 2. Sceptru de bufon reprezentând un cap caraghios, împodobit cu zorzoane și clopoței, simbol al nebuniei. – Din fr. marotte.

Haihui printre cuvinte

„Oamenii merg în locuri străine pentru a se minuna de înălțimea munților, de valurile uriașe ale mărilor, de lungimea rîurilor, de nemărginita întindere a oceanelor, de mișcarea circulară a stelelor, dar trec indiferenți pe lîngă ei înșiși fără să se minuneze deloc.” 

Sfîntul Augustin

Haihui printre suntete

Sven Zetterberg 

Lets Straighten it Out

http://www.svenzetterberg.com/wordpress/

Haihui printre cuvinte

„În ce mă privește, simt că trăiesc într-o Românie c.o.n.f.i.s.c.a.t.ă. Privesc la televizor, citesc ziarele, ascult discursurile politicienilor și mă simt s.t.r.ă.i.n. Mai toți își bat joc de «autonomia» mea intelectuală, de patriotismul meu, de nevoia mea de solidaritate. Fiecare luptă cîinește pentru cariera lui, pentru nebuloasa lui glorie, pentru îndreptățirea lui inviolabilă. Toți vor să aibă dreptate, pe socoteala liniștii mele, a bunei cuviințe naționale, a libertății gîndului meu. Dacă așa a ajuns să arate țara mea, atunci n-am nici o ezitare să cer, pentru sufletul meu, un dram de autonomie.

Andrei Pleșu

Cuvîntul de azi

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Reg. – Moldova și Muntenia) Neînțelegere care degenerează în vrajbă; ceartă, zîzanie; animozitate, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie./ ngr. dihónia; dihónoia.

Clin d’oeil

V-ați simțit vreodată vinovat privind alte persoane de vîrsta dumneavoastră şi gîndind: „Parcă eu nu arăt chiar aşa de bătrân"?

Dacă da, iată ce mi-a povestit zilele trecute o onorabilă doamnă:

„Stăteam în sala de aşteptare pentru prima întîlnire programată la un dentist, cînd i-am văzut diploma atîrnată pe perete. Citind numele, mi-am amintit deodată de un băiat brunet, chipeș, cu acelaşi nume. Fuseserăm colegi de liceu cu aproape 60 de ani în urmă şi mă întrebam dacă ar putea să fie acelaşi tip pentru care nutrisem și o pasiune secretă. Cînd am intrat în cabinetul lui, am renunțat pe loc gîndul acela: cheliosul cu trăsături brăzdate din fața mea era mult prea bătrân ca să fi fost iubirea mea secretă! Și totuși...

După ce mi-a inspectat dantura, mi-am facut curaj şi l-am întrebat dacă nu cumva a fost elev la liceul „Sfîntul Sava”.

– Sigur că da, doamnă! În anii 60. Cum de aţi ghicit? - m-a întrebat, cu o ușoară undă de mîndrie în glas.

– Pentru că și eu am trecut prin „Sava” în acea perioadă...

– Da? Mă bucur! Și ce materie ați predat?” 

Lumea în care trăim (40)

Memento

Roger Waters

74

(6 septembrie 1943)

https://rogerwaters.com/

Wait for Her

(De pe noul album  „Is This The Life We Really Want”, 2017)

Gîndul zilei

„Orice călător perfect creează întotdeauna ţara în care călătoreşte.”

Nikos Kazantzakis

Haihui printre cuvinte

Ani în şir, pe vreamea tinereţii mele zărghite, întâlneam prin bodegile nimănui, dar mai cu seamă pe străzile desfundate ale "cartierelor democrate", un bărbat alcătuit din umbre şi cu o barbă de mirişte albă. O fiinţă coborâtă parcă din gravurile expresioniştilor înfrăţiţi cu umilii întregului univers. Era cumva "arătarea" bâţâită de vânturi şi de ploi, George Bacovia? Salutului meu timid îi răspundea ecoul frunzelor căzând aiurea sau pe "tabla tuburilor". După desprinderea siluetelor noastre, lunecăm în somnul hipnotic al versurilor bacoviene. Mă trezeam târziu, întotdeauna cutremurat de spaime existenţiale. Ultima dată când l-am zărit(de dată asta cu certitudine) pe purtătorul blazonului gravat cu "soarele negru al melancoliei", era întins pe catafalc, în holul Casei Scriitorilor, devenit pentru două zile anticamera la încăperile cumplitului Thanatos. Anno Domini 1957. Zi de mai cu orgie vegetală, fără fără adieri de rimă la poemele celui mai nefericit poet român din secolul nostru izvabitor de perpetue nefericiri. Un bătrân călugăr ortodox, în toate cucernic, încărcat de flori albe, se aplecase deasupra raclei acoperind cu aripile-i negre trupul poetului mereu mărunţit prin chinurile vieţii. Alb şi negru...Buzele mele murmurau versuri desperecheate: "Copacii albi, copacii negri", "Decor de doliu funerar...", "Cu pene albe, pene negre..". Lipsea violetul, culoarea doliului regal, la cel care cel îmbrăţişând în silă funcţiile de impiegat clasa a III-a, de contabil, profesor suplinitor şi bibliotecar la Ministerul muncii, ar fi avut dreptul înaintea oricărui cap încoronat din lume. Pentru că marele exilat între meterezele Poeziei a dat acestei culori un reflex cromatic, o substanţă, un simbol, un simbol nemaicunoscute până la ivirea lui pe lume.

Iată neînsemnatele amintiri legate de Bacovia, cel presupus de mine şi cel real, vai, neînsufleţit însă. Altele se iscă din anotimpurile liceului, vesele şi zbanghii, pe când mi-au ajuns în casă stihiile damnatului, strânse de Adrian Maniu într-o carte certată la apariţie. O întâmplare divină, mulţumită căreia m-am rupt de plicticoasele manuale şcolare, abandonandu-mă deambularilor solitare de-a lungul canalului Bega, pe străzi pustii şi "pe margini de linii ferate". Mă fură ameţitor o muzică, un cromatism, o monotonie, o durere de care nu puteam(şi nici că voiam) să scap. Din acel moment "prin săli, că nimeni să-l vadă,/ Un elev singuratic pălea." Împlinisem patrusprezece ani şi trăiam o experienţă extraordinară. fie deci binecuvântată clipa întâlnirii cu primele pagini de literatură existenţialistă din viaţa mea.

Scrisul altor genii apăsate de zei, Kafka şi Trakl, mi-a inradacinat convingerea că autorul Plumb-ului se înscrie într-o familie spirituală ce şi-a găsit autentica interpretare de-abia în anii de după ultimul măcel mondial. Timp îndelungat critica literară înşuruba în capul cititorului ideea că Bacovia ar fi pasager căzut din faetonul simboliştilor francezi ajunşi, în sfârşit, şi pe malurile Dâmboviţei. Mai crede oare cineva într-o asemenea glumă provincială? Dincolo de umbrele târgului ftizic, de nevrozele, de agoniile surde, de ploile şi toamnele mucede, cel născut cu harul cititului descoperă ape adânci purtând imaginea întunecată a unui ev în care omul îşi caută disperat identitatea pierdută. Prin această virtute, şi nu numai prin ea, fostul impiegat clasa a III-a, a contribuit ca puţini alţii la aşezarea literaturii româneşti pe o treaptă de unde poate fi admirată.

Petre Stoica

(Caligrafii și culori, 1981)

Lumea încare trăim (39)

Proiectul Dobruja

Proiectul editorial Dobruja (Oamenii Dobrogei) a apărut din dorinţa unei echipe (Alexandra Dinca – antropolog, Vlaicu Golcea – compozitor, Amalia Alexandru – coordonator al proiectului, Vlad Bîrdu – imagine, Uțu Pascu – sound design și Mihai Păcurar – artist vizual) 

Membrii proiectului

Vlaicu Golcea & Ion Maxim

Uțu Pascu:probe de sunet la casa Anei Chiselev 

Ana Chiselev

pentru  a valorifica, într-o manieră contemporană, specificul muzical al comunităţilor multietnice din nordul Dobrogei.

Promovarea diversităţii acestei zone (în care se regăsesc ucrainieni, lipoveni, turci, tătari, greci, bulgari, români) s-a realizat printr-un album în format online, care conţine două secţiuni: o documentare antropologică cu accent pe istoriile personale ale unor reprezentanţi vîrstnici ai comunităţilor vizate (Dobruja Unmixed) şi creaţia unor piese muzicale, ce pun în valoare, într-o manieră modernă, specificul muzical al acestor comunităţi, pornind de la cîntecele tradiţionale, interpretate de mai mulţi reprezentanţi vîrstnici. (Dobruja Remixed & Dobruja F. FWD REW)

Albumul este disponibil și poate fi descărcat/ascultat pe site-ul proiectului www.dobruja.ro.

Proiectul implementat de Studio Fotografii de familie şi derulat cu susţinerea Administraţiei Fondului Cultural Naţional urmăreşte ca, prin generarea unui produs cultural în variantă online, să înlesnească accesul celor interesați la un patrimoniu al unor comunităţi multietnice, ce poate fi reinterpretat și promovat prin concepte artistice contemporane, mult mai familiare potențialilor beneficiari.

(fotografii de ©Vlad Bîrdu)

Gîndul zilei

 „Cînd moare un înțelept, toți sînt rudele lui.” 

(Talmud)

Haihui printre imagini

Lev Nicolaevici Tolstoi, Alexei Maximovici Peșkov a.k.a. Maxim Gorki & Anton Pavlovici Cehov

Verlaine & Rimbaud

Haihui printre cuvinte

„Oamenii civilizaţi nu trăiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un soi sau altul. Vorbim despre ele, le evocăm întruna, dar nimeni nu le ia în serios. Nimeni nu respectă aceste reguli, în vieţile noastre nu e loc pentru ele. Tabuurile sînt un fel de reziduu al minţilor bolnave, spectrul celor care nu au avut curajul să trăiască din plin şi care ne-au vîrît pe gît aceste interdicţii, deghizate în morală şi religie.”

Henry Miller

Cuvîntul de azi

NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri,fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2.(Jur.) Contract de vînzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – [Din lat. nexus.] 

* Titlu al unui celebru roman al scriitorului american Henry Miller („Nexus”), ultima parte a trilogiei „Răstignirea trandafirie”(„The Rosy Crucifiction”), care mai cuprinde volumele „Sexus” și „Plexus”