Lansarea volumului „Convorbiri la lumina gîndului. Despre fragilitatea vieții, iubire, prietenie și alte închipuiri.”

Lansarea va avea loc în sala de spectacole a
Centrului Dramatic „Mythos” din Ploiești
(Palatul Culturii)

Volumul a apărut sub patronajul 

Festivalului Artelor  „Nichita la Echinocțiu” 

(ediția a XI-a, 21 – 31martie 2016),

 la Editura „Mythos” 

a 

Centrului Județean de Cultură Prahova din Ploiești.

  

Serata va cuprinde și un spectacol-lectură pe versurile lui Ion „Nino” Stratan. 

Un altfel de colofon...

Prima ediție a volumului

Convorbiri la lumina gîndului. 

Despre fragilitatea vieţii, iubire, prietenie şi alte închipuiri,

a fost dată spre tipărire în luna martie a anului 2006, în chiar ziua Echinocțiului de primăvară, la numai o zi de la împlinirea a exact șase luni de cînd cel cu care a fost pus la cale, Ion Stratan – Nino cum îi spuneam noi, apropiații săi – și-a început călătoria cea fără de sfîrșit pe apele liniștite și strălimpezi ale Poeziei... Volumul a apărut în chiar zilele primei ediții a

Festivalului Artelor „Nichita la Echinocțiu” (23 – 30 martie 2006),

la Editura „Libertas” din Ploiești, ca rod al strădaniilor – pentru mulți abnorme –

ale diriguitorului acesteia,

domnul Mihai Vasile

– nume indisolubil și definitiv legat de lumea și viața culturală prahoveană, în general, și ploieșteană, în special – cel care a fost, de altfel, și realizatorul machetei artistice, graficii coperților și redactării.

Iată că, acum, la 10 ani de la prima ei ieşire în lume, același om și prieten de nădejde, Mihai Vasile (fără de a cărui susţinere și imbold, acest proiect, cine ştie dacă şi cînd s-ar fi reîntrupat), a fost acela care mi-a propus reeditarea cărții, într-o ediție ne varietur, revăzută și augmentată, beneficiind de o nouă viziune grafică a coperţilor, închipuită de excepționalul designer şi artist fotograf  Valentin Craina, alt prieten drag și vechi colaborator.

Drept pentru care, n-am cum a nu-i mărturisi, cu mîna pe inimă, lui Mihai Vasile – omul care, cu o generozitate neînțeleasă de foarte mulți, se jertfește pe sine, ajutîndu-i pe alții, veşnicul neliniștit cu temperament vulcanic și rafinatul artist, luptătorul exemplar, cu suflet de copil, fără de care viața mea ar fi fost cu mult mai săracă –, în ciuda tuturor vicisitudinilor timpurilor pe care le-am traversat de foarte multe ori, umăr la umăr, că-i port o indelebilă prețuire și-o nesmintită admirație.

Decisiv, însă, a fost faptul că această carte nu s-ar fi putut scrie fără gîndurile și trăirile

– întrupate în cuvinte de-o frustă sinceritate și-o chirurgicală preciziune –

celor cinci dragi prieteni, harnici și neostoiți truditori la casa cuvîntului ziditor, care cu o mare generozitate, au acceptat necondiționat să-mi fie interlocutori:

Traian T. Coșovei, Mihai Vasile, Ioan Vieru, Ioan Mihai Cochinescu și Florin Dochia.

Lor – chiar dacă, acum, la împlinirea a 10 ani de la apariția cărții, unul dintre ei, dragul meu Traian T. Coșovei, nu ne mai este, fizic, alături, plecat fiind cu mult prea mare grăbire din această lume (la 1 ianuarie 2014), să-și ocupe locul la acea Cină de Taină a Poeților (alături de bunii săi frați întru poezie Ion Stratan, Ioan Flora, Călin Angelescu, Mariana Marin, Alexandru Mușina, Cristian Popescu...) – le mulțumesc și pe această cale, le sărut frunțile senine ale inimilor, asigurîndu-i de toată gratitudinea mea.

Domnului Constantin Marin, care, de mai bine de 25 de ani, îmi este înger păzitor într-ale scrisului– şi nu numai! – prietenia, dragostea şi devoţiunea mea, pe totdeauna...

Domnului Dragoş Grigorescu, director al Centrului Judeţean de Cultură Prahova şi al Editurii „Mythos”, precum şi entuziastei dumisale echipe, cordiale mulţumiri, alături de cele mai alese sentimente de consideraţie.

Lui Sorin Dumitrașcu, directorul Editurii „GrafoANAYTIS” din Ploieşti şi talentatul meşter tipograf al acestei cărţi, cele mai bune gînduri şi afectuoase sentimente de prietenie.

Pe toţi aceia pe care, nu o singură dată, m-am bizuit de-a lungul vieţii − oameni rari, tocmai din pricina acestui fapt − şi care au amprentat, într-un fel sau altul, scrisul meu şi devenirea mea, îi asigur de întreaga mea recunoştinţă.

Mamei mele, pentru tot ce înseamnă dumneaei pentru mine, cu speranţa unor zile mai bune, aceleaşi, dintotdeauna, nestrămutate sentimente...

Tatălui meu, in memoriam.

Bogdan-Lucian Stoicescu