Poemoteca

Sylvia Plath 

(27.XI.1932, Boston, Massachussets, S.U.A ­– 1.II.1963, Londra, Marea Britanie)

„Nu pot citi niciodată toate cărțile pe care le vreau. Nu pot fi niciodată toți oamenii pe care îi vreau și să trăiesc toate viețile pe care mi le doresc. Nu mă pot antrena niciodată în toate abilitățile dorite. Și ce vreau? Vreau să trăiesc și să simt toate nuanțele, tonurile și variațiile experienței mentale și fizice posibile în viața mea. Și sînt îngrozitor de limitată ”. 

Metafore*

Sînt o enigmă din nouă silabe

Un elefant, o casă zdravănă,

Un pepene hoinărind pe doi lujeri,

Fruct roșu, sidefiu, zvelți căpriori!

Pîine care-a dospit peste măsură.

Bănuții-s noi-nouți în pungă.

M-am înfruptat dintr-o grămadă de mere necoapte

Și m-am suit în trenul din care nimeni nu coboară.

Sylvia Plath**

* „Ariel și alte poeme”, editura „Univers”, colecția „Orfeu”, București, 1980, traducere din limba engleză de de Vasile Nicolescu

** Poetă și prozatoare americană. S-a născut într-o familie de universitari americani de origine austriacă. Debutează cu poezie la doar opt ani, în pagina dedicată copiilor, a publicației „Boston Herald”. Desfășoară o susținută activitate publicistică (cu poezie și proză), inclusiv în perioada în care a urmat cursurile colegiilor „Smith” și apoi pe ale celui britanic „Newnham” din Cambridge, ca bursieră Fulbright, talentul său literar fiind rapid și unanim recunoscut de specialiști și publicul larg. În Marea Britanie îl cunoaște pe poetul englez Ted Hughes cu care se va căsători și împreună cu care va avea un fiu și o fiică.
În 1963, după ce mariajul îi eșuase și cu puțin timp înainte să se sinucidă, sub pseudonimul Victoria Lucas, va publica romanul autobiografic „Clopotul de sticlă”. După ce în 1960 îi apăruse volumul de poeme „Colosul și alte poezii ”, care o va impune drept una dintre importantele poete ale generației sale. În 1965 îi apare volumul „Ariel” și „Poeme alese” (în 1981), pentru care va primi postum, în 1982, premiul „Pulitzer”.