„El, unul, făcuse tot posibilul să moară mai repede. Spre deosebire de el,
cuplul pe care-l avea acum înaintea ochilor nu se grăbea deloc să moară. În
grădină poposiseră, purtate de vânt, câteva flori de cireș. Camera era
răcoroasă și ferită de lumina amiezii. Mâna albă a bătrânului răsfoia paginile
volumului de poeme. Cei doi soți își împleteau moartea, în liniște, așa cum
împletești un pulover, în așteptarea iernii reci.”
„El îi cunoștea
bine pe hipioți, de pe vremea când lucra în publicitate. Erau în căutarea nonsensului,
însă niciunul nu-l găsise pe cel veritabil. Cu toții – iar Reiko era un bun
exemplu – ajungeau așa din motive cât se poate de banale. Frica irațională de
sifilis, sau faptul că nu le plăcuse școala.”
„Toți oamenii aparțin unei organizații sau alteia și plănuiesc
să-i asasineze pe cei singuri.”
„N-am nevoie de
funeralii, nici de mormânt. Doar un singur lucru: mi-am dorit întotdeauna să am
o pisică siameză; în același timp, mi s-a părut prea mare bătaia de cap, așa
că, până la urmă, nu mi-am luat. V-aș fi recunoscător dacă, după moartea mea,
ați crește o pisică siameză în locul meu. Și aș vrea, așa cum mi-am imaginat eu
întotdeauna, să-i dați lapte, dar nu într-o farfurioară obișnuită, ci într-o
lopată mare. O lăsați să lipăie o înghițitură-două și pe urmă o pocniți cu
lopata peste bot, ca să-i șiroiască laptele pe față. Țin foarte mult la acest
aspect, așa că vă rog să aveți grijă mare.”
Yukio Mishima *
„Viață de vînzare”
* Provenit dintr-o familie de samurai, scriitorul japonez
nominalizat la Nobelul pentru literatură, şi-a făcut seppuku la vîrsta de 45 de
ani, în 1970
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu