Memento

Evangelos Odysseas Papathanassiou 

a k a 

Vangelis 75!

Cuvîntul de azi

trol s.m. (în mitologia scandinavă) - spirit (gnom), despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse; zburdalnic, care trăiește în munți sau în păduri, întruchipând forțele rele ale naturii. [< fr. troll].

Cai verzi, dar într-o carte!

Volumul pe care mîine Ioan Groșescu (Mos Nelutzu G)* ni-l oferă nouă, statornicilor dumisale prieteni și cetitori (în sala de lectură „Nichita Stănescu” a prestigioasei biblioteci ploieștene „Nicolae Iorga” / Biblioteca Judeteana Prahova), purtînd hîtrul titlu „Cai verzi” (ed. Karta-Graphic, Ploiești, 2018), este rodul colaborării poetului cu binecunoscutul plastician ploieștean Florin Șuțu, ale cărui desene și picturi, prin stenicitate (și, evident, că nu numai!) sînt într-un deplin echilibru lăuntric cu carnea versurilor, astfel, el venind, ca o nouă confirmare (dacă mai era cazul), peste timp, a spusei cu sclipiri diamantine, ut pictura poesis / precum pictura (așa și) poezia, aparținînd ilustrului poet și estet al latinității noastre, Horațiu. 

Bref, nutresc convingerea că acest op, lucrat la două mîini, cum se spune, dincolo de faptul că-i propune cititorului un dialog sui-generis, ca o altfel de maieutică a două arte distincte dar perfect îngemănate în paginile sale, reprezintă, indiscutabil, prin ținuta sa grafică și un obiect estetic izbutit, pentru care toți aceia care au trudit la zămislirea lui, merită, cu asupra de măsură, toate aprecierile noastre. 
(B.-L.S.)

* Alte amănunte despre autor și opera sa, la adresa:http://cuvinte-sunete-imagini.blogspot.ro/…/mahalalele-ploi…)

În afara oraşului

Din ochii căprioarei

plouă pe fruntea ierbii,

pe umbre de lup,

pe urmele iepurelui,

pe tâmpla melcului,

pe mireasma tăcerii,

rouă.

Singură albina,

de pază mierii.

În urma roţilor, şanţul

mustind de mormoloci.

În tremurătoare oglinzi

aştrii îşi aranjează ţinuta.

Brazii privesc de sus

pe urmele celor plecaţi în oraşe...

Lebăda

Poemul tace

între trestii

întrebări pe oglinzi,

rătăcite tăceri,

nuferi timizi,

din zori în amiezi,

din amiezi, spre orizont,

amurguri târzii.

În urmă, puii,

puncte de suspensii,

alţi pui vor mai fi…

Lunateca umbră,

cântec îngână.

Aripi molatic vâslesc

pe cer vălurit,

coborât printre peşti -

luceferi plutitori.

Ascuns pe după umbre,

poemul – nufărul alb

cu rădăcini în trestii -

visează. Întrebări 

scot capul din oglinzi.

Florin Șuțu
Autoportret bolnav
2010
(acrylic pe pînză)

Florin Șuțu
Liniștea împovărată de frumos
2010
(acrylic pe pînză)

Florin Șuțu
Podul înțesat cu amintiri,
 2014
(acrylic pe pînză;
 lucrare prezentă în expoziția
"Întâlniri subiective"
Metropolis Art Collection-București,
 martie 2017)

Haihui printre cuvinte

Ion Mureșan
(sursa foto: clujulcultural.ro)

Sînt creștin. Respect cît pot porunca biblică „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți” și corolarul acesteia „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”. Dacă toți poeții ar avea la sufletul lor aste două porunci, producția de carte de poezie s-ar înjumătăți. 
Ce fac atunci cînd nu scriu? Eu, atunci cînd nu scriu, scriu. Scriu în cap. Port poemul în cap, cum își poartă o femeie gravidă pruncul în pîntece. Trec zile și zile pînă-i fac poemului un picioruș, o mînuță, guriță, ochi… La masa de scris mă așez ca pe un pat de maternitate. Abia atunci cînd văd poemul culcat pe hîrtie, văd cu adevărat stîngăciile minții și talentului meu și-i caut „pruncului” o medicație potrivită. În rest, ca tot omul, citesc, merg la cîrciumă… În oraș ies mai rar, căci de cînd prietenii mei Alexandru Vlad, Radu Niciporuc, Petru Poantă, Radu Mareș s-au mutat la „cenaclul din cer” – cu o vorbă a lui Groșan –, orașul parcă s-a micșorat. Am ajuns la concluzia că prietenii, atunci cînd pleacă, iau cu ei și străzile pe care umblau.  Deocamdată, pînă să mă duc la cenaclul lor, conduc Cenaclul literar al UBB (Universitatea Babeș-Bolyai - n.m. B.-L.S.).

(...) sînt un ardelean în toată puterea cuvîntului, am replica cea mai potrivită abia la două minute după ce a plecat interlocutorul. Abia după două minute am ocazia să mă mir singur cît de deștept sînt.

Acum vreo zece ani, pe cînd mama avea 77 de ani, am stat cu mama în fața porții pe bancă și am numărat în sat, uliță după uliță, casă după casă, vreo douăzeci de văduve pe două ulițe. Acum cred că cele douăzeci de văduve au devenit douăzeci de case pustii. Tot pe atunci am văzut cu ochii mei ultimii țărani. Merită să le spun numele: Ilie din Fundătură și Ionică a Băciții. Coseau unul lîngă altul, cu coasa în mîini și cu două cîrje lungi legate sub umeri cu niște curelușe, înaintau prin iarbă ca niște ființe ciudate cu patru picioare, și pe măsură ce se îndepărtau părea că se retrag în pămînt. Deci cred că veșnicia s-a născut la sat. Dar veșnicia a învățat de la țărani un lucru: unde te-ai născut, acolo se cuvine să mori.

Eu nu reușesc, oricît îmi frămînt mintea, să-mi imaginez cine conduce România. Varianta că România e condusă de Parlament, guvern sau președinte are un singur merit: e hazlie. Monarhia ne-ar oferi măcar șansa de a avea fantezii demne.

Port pălărie pentru că: 1) sînt urît; 2) cu pălărie sînt frumos; 3) sînt chel; 4) cu pălărie nu mai sînt chel; 5) răspuns serios: adevărul este că în ultimii ani am avut cîteva puseuri de prosopagnozie, adică îmi pierdeam capacitatea de a-mi recunoaște propriu-mi chip în oglindă. Mă uitam în oglindă la chipul meu ca la un chip străin, parcă puțin cunoscut, dar nu știam de unde. Cînd ieșeam pe stradă, mi se părea că văd cîte un trecător umblînd cu capul meu pe umeri. Și, crede-mă, nu e prea plăcut să-ți vezi capul purtat de altcineva. Așa că am hotărît să-mi pun semn la cap ca să mi-l recunosc: port pălărie.

Ion Mureșan

Cuvîntul de azi

eidetísm sn – Formă specifică a memoriei vizuale, care constă în reprezentarea cu o mare acuitate vizuală a obiectelor văzute anterior (ca și cum acestea ar fi prezente); anomalie întlnită în special la copii, care constă în reprezentarea foarte vie a obiectelor (văzute anterior), care nu mai sînt prezente; dispoziție de a vedea, după voință, lucruri imaginare.  Din fr. eidétisme [cf. gr. eidos – imagine, esență]

Clin d'oeil

* Nu contează dacă eşti sărac sau bogat. Contează să ai bani!

* Dacă ţi-e foame – mănâncă sare: o să-ţi dea foamea-n sete!
* Stresul înseamnă să te trezeşti urlând, apoi să îţi dai seama că nu dormeai.
* Viaţa lui e ca un film, care nu are o distribuţie prea reuşită. Şi nu îi înţeleg nici prea bine acţiunea

* Trăieşte fiecare zi, ca şi cum ar fi ultima. Te vei obișnui, pentru că, într-o zi, chiar aşa se va şi întâmpla.
* Eram aşa de sărac în copilărie, că dacă n-aș fi fost băiat, nu aş fi avut cu ce să mă joc!

* Relație serioasă e atunci când bărbatul începe să iasă din apartamentul amantei cu găleata de gunoi.

* În urma scandalurilor sexuale din B.O.R., la jocul de cărți Macao nu mai ai voie să pui popă peste popă!

* „Absența relațiilor sexuale îmbunătățește considerabil memoria.” Am citit asta într-un ziar, în urmă cu zece ani, la dată de 10 iunie, ora 9:42, în timp ce așteptam la frizerie, de unde am plecat la Mega Image, de unde am cumpărat un kilogram de cotlete, o sticlă de vin, o pizza, două sticle de apă minerală și o bere.

* Într-ocîrciumă, la o bere, am auzit nişte tâmpiţi, la o masă alăturată, zicând că nu s-ar urca într-un avion, dacă piloţii ar fi femei. Nişte idioţi misogini! De parcă avionul ar da cu spatele sau s-ar putea parca lateral!

* Ieri mi-am descărcat sufletul. Astăzi nu-mi mai pot aminti unde...

* Femeile pot face mai multe lucruri deodată, am văzut chiar cu ochii mei una care cu o mână conducea, cu cealaltă se aranja în oglinda retrovizoare, iar cu maşina îl lovea pe ăla din faţă.

* Înseamnă că ai îmbătrânit atunci cînd, tot ce mai funcționează doare iar ceea ce nu mai doare, nu mai funcționează.
* Prețul noului iPhone e foarte avantajos: deși are două camere, costă cît o garsonieră.
* Putea fi dragoste la prima vedere. Dar cine mai trimite vederi în zilele noastre?
* Bursa este un alt mod de a lua banii celor care se cred deștepți. Pentru fraieri există Loto, Loz în plic, Pronosport, 6/49 etc.

* Pisicile, spre deosebire de oameni, își ling numai propriul fund!

* Cele mai multe minciuni se spun înainte de alegeri, în timpul sexului şi după pescuit!

Gîndul zilei

„Mi s-a liniştit sufletul, şi atunci am descoperit cu mare bucurie că viaţa, şi nu moartea, e nesfîrşită.”

Gabriel García Márquez

Haihui printre sunete

Michele Rabbia 

http://www.michelerabbia.com/index.php/en/

A l’Improviste

Anne Montaron

Concert 
Michele Rabbia 

percussions (solo), 

(Recorded live in Paris, 

Studio 106 Radio France, May 9, 2016)

Eivind Aarset, Michele Rabbia, Gianluca Petrella Trio 

Gianluca Petrella: trombone

Eivind Aarset: guitar, electronics

Jazz & Wine Of Peace 

(2017)

Michele Rabbia: percussions, electronics
Jazz & Wine Of Peace 

(2017)

Gîndul zilei

Ferească Dumnezeu să cădeți de la înălțimea la care credeți că sînteți!

Cuvîntul de azi

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de obicei, de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură ♦ Spec. Văl de doliu; pânză care se pune la casa unde a murit cineva sau la ușa bisericii, când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

Haihui printre imagini

Agatha și George Bacovia 

                                      

Să ne iubim

Vai, va veni o vreme

Când adormi-vom amândoi

Și-nstrăinați, prin cimitire,

Va plânge toamna peste noi.

Ce poate, deci, a fi sub soare,

În haosul imensității –

Dacă-ți vei pierde fecioria

În taina roză-a voluptății?

Bacovia

Haihui printre cuvinte

„– Ce tot scrieți acolo?

Descriu obiecte, senzații. Oameni. Scriu în fiecare zi acum, cu speranța că le salvez de la uitare.

– Lumea Domnului e prea mare pentru a conta pe reușită aici.

– Știți, dacă fiecare va descrie părticica lui, cît de mică, din această lume... Deși, la drept vorbind, de ce mică? Se va găsi întotdeauna cineva cu o cuprindere destul de mare.

– De exemplu?

– De exemplu, un aviator.”

(Discuție în avion)

Evgheni Vodolazkin

„Aviatorul” 

Clin d’oeil

N-are nici o importanță dacă fata de care tocmai te-ai îndrăgostit are, deja, un iubit.

Ce, la fotbal, dacă există portari, nu se mai dau goluri?

Cuvîntul de azi

REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ A desfăta, a încânta. ♦  (Învechit) A oferi (cuiva) un ospăț bogat, a ospăta pe cineva bine. ♦ (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. ♦ livr. A trata din abundență cu mâncăruri și băuturi alese. ♦ fig. a desfăta: ne-a regalat cu un concert – fr. régaler.

Vezi și [REGÁLĂ¹, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar.♦

Memento

Marin Sorescu

(29 februarie 1936 – 8 decembrie 1996)

Dacă 2018 ar fi fost un an bisect, am fi putut sărbători, cu-o lacrimă de sare și cu una de vin – parafrazînd vorba unui alt poet drag inimii mele, Nichita Stănescu – împlinirea a 82 de ani de la nașterea lui Marin Sorescu. Iată un bun prilej de a (re)citi mai multe lucruri de și despre dumnealui. Așa aflai (folosesc perfectul simplu ca pe un smerit și tandru omagiu), printre multe altele, și faptul că titlul splendidului dumisale volum, La Lilieci, nu reprezintă nimic altceva decît numele țintirimului din Bulzești (satul său natal), de altfel un loc pitoresc foarte și plin de-un...umor sănătos! Dar unul de bună calitate și extrem de serios, decent și bine temperat, atîta vreme cît însuși poetul povestește undeva, senin și cu hazu-i socotit, că în acest cimitir, în cel mai autentic și profund spirit românesc, în zilele de pomenire a morților de peste an, se mănîncă, invariabil, cea mai bună varză cu carne și mămăliga aferentă și se bea, din căni de pămînt ars, cea mai bună țuică din lume! Și, pe bună dreptate. Pentru că nu știu să existe vreun loc pe Pămînt, altundeva decît într-un țintirim, în care moartea să se întîlnească mai abitir cu viața (și viceversa), secundă de secundă...

O întîmplare extraordinară

Faptul de a te fi născut este o întîmplare extraordinară. Eu nu-mi revin din această întîmplare nici acum. Mamă, mi s-a întîmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată! Prima viață nu prea mi-a ieșit.

Ce este poezia?

Poezia este o artă care doare. Doare atît cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia. De ce? Pentru că ea este oscilograful omenirii. Cuvîntul – mai mult decât o statuie, o pînză sau o clădire – se plachează direct pe geamătul, pe suspinul lumii, se îmbibă, e stîlcit, rănit, sfîrtecat…. Versul e în chin, o sodomă de ispăşire şi purificare. Şi un mijloc de supravieţuire, o supapă…. Cine nu ştie să folosească laserul vagului, nu e poet. Operaţie pe ochi cu laserul vagului – aceasta e poezia.

Marin Sorescu și Tudor Arghezi

Am zărit lumină pe pământ

Și m-am născut și eu 

Să văd ce mai faceți 

Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? 

Mulțumesc, nu-mi răspundeți.

Nu am timp de răspunsuri, 

Abia dacă am timp să pun întrebări

Dar îmi place aici. 

E cald, e frumos,

Și atâta lumină încât

Crește iarba. (…)

Credo

Eu cred că există o clipă în viața lumii când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce liniște trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare. «Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.

Haihui printre cuvinte

„Orice om inteligent și glorios merită să fie glorios fiindcă este inteligent”.

 „Cîndva aveam o convingere: omul deștept se îmbogățește. Da’ de unde! Prostul se îmbogățește și numai la asta se gîndește. Deșteptul are lucruri mult mai interesante în cap, alte conversații, alte bancuri, alte combinații productive. Nu se îmbogățesc decît proștii. Sigur că se întîmplă ca unii să se îmbogățească pentru că au un talent special pentru afaceri, o intuiție mai exactă. Nu o etică, nici o filozofie  a avuției. Ci o estetică a avuției. Ăștia sănt oamenii bogați și inteligenți. Unii dintre ei. Nu toți au această calitate. Dar pe cei inteligenți nu-i prea vezi mereu în actualitate. Nu pot fi omiși dar nici nu sănt foarte agreați. Românul admiră bogășia, dar nu pe bogatul inteligent. Bogăția se admiră pentru prostia ei, nu pentru inteligența ei. Am remarcat că prostia place, are simpatizanți, are partizani. Prostia este un lucru unanim apreciat, și aducător de glorie. ”

Alexandru Paleologu

(din volumul „Destine fără noi”, ed. Badea, 2006; interviu cu Ciprian Chirvasiu)

Gîndul zilei

„Omul trebuie să trăiască așa cum dictează adevărul, privind cu admirație Cuvîntul.”

Clement Alexandrinul

Haihui printre sunete

O capodoperă...

Animals

(1976)

„Animals” was recorded between april and november 1976 in Pink Floyd’s new recording studio Britannia Row, located in Islington, north of central London. According to the source of this bootleg, the tapes dates from June 1976.

(povestea acestui album la adresa

 http://www.gilmourish.com/?p=4953)

Mărțișorul

Memento

Compozitorul Eugen Doga a împlinit 81de ani !

Maestrul, unanim considerat drept cel mai important compozitor român în viață, este cunoscut îndeobște ca autor al muzicii filmelor 

„Lăutarii” și „Șatra”

(regizate de un alt român basarabean, Emil Loteanu)

Creația dumisale reunește lucrări de balet, cvartete, melodii lirice, muzică pentru teatru precum şi muzica a peste 200 de filme artistice sau documentare. Este autorul coloanei sonore a filmului de animație „Maria Mirabela”, realizat de Ion Popescu Gopo (1981).

UNESCO a inclus valsul maestrului - de pe coloana sonoră a filmului „Gingaşa şi tandra mea fiară” („Mosfilm”, 1978) -, între cele patru capodopere muzicale ale secolului XX.

.