Haihui printre sunete (și imagini)

Anna Théresa de Keersmaeker

Violin Fase

Violin Phase

(1967)

Steve Reich

Cuvîntul de azi

BARDÓU s. m. Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar și măgăriță; catîr (Equus hinnus). – Din fr. bardot.

Haihui printre cuvinte

„Astăzi, stând la iarbă și citind, am observat corpul unei femei întins ceva mai încolo de mine și m-a încercat, cu o mare acuitate un sentiment de adâncă contemplare, sentiment care în ultimii ani n-aș putea să zic că m-a vizitat prea des. Ah, e un sentiment major, de adevărată iubire, cu care m-am purtat adesea cu cinism. E vorba de contemplarea frumuseții femeiești, în care dorința de posesiune apare cea mai de pe urmă. Se zice că numai oamenii împliniți și armonioși sunt capabili de astfel de sentimente.”

Marin Preda

(„Jurnal intim”)

Gîndul zilei

(Portretul Fecioarei, 1510-1513)

„Simplitatea este cel mai sofisticat lucru.”

Leonardo da Vinci

Clin d’oeil

Îngrijoraţi de numărul mare de atacuri ale urşilor asupra oamenilor din vara asta, Ministerul Apelor şi Pădurilor din Alberta (Canada) a publicat un mesaj de avertizare către turiştii montani cuprinzând trei măsuri de bază pentru evitarea „conflictelor” cu urșii grizzly şi anume:

 1. Circulaţi doar în grupuri şi fiţi siguri că aveţi asupra dvs. un clopoţel, care să facă zgomot, evitînd întîlnirea tête–à–tête cu ursul!

 2. Să aveţi asupra dvs. un spray cu piper cu care să vă apărați în cazul unei întâlniri tête–à–tête  !!!

 3. Este foarte important să ştiţi să diferenţiaţi fecalele de urs brun (care nu atacă omul) de fecalele de urs grizzly (care e cel periculos):

– fecalele de urs negru conţin urme de  afine, conuri de brad şi blană de animale mici (gen veveriţă);

– fecalele de grizzly conţin urme metalice de clopoţei şi au miros de piper...

Haihui printre sunete

Kevin Roosevelt Moore 

aka 

Keb Mo

Gîndul zilei

Un dobitoc este incapabil să facă haz de necaz.

Cuvîntul de azi

PROLÉPSĂ s. f. 1. Evocare în avans a unui eveniment ulterior. 2. Procedeul care constă în a plasa un cuvânt în propoziția care precedă pe cea în care ar trebui să fie. 3. Figură de stil sau de retorică prin care se preîntâmpină obiecțiile posibile ale adversarului; precepție. (< fr. prolepse, gr. prolepsis)

Iedera. Miez de octombrie...

Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!

Nichita Stănescu

(fotografii de © B.-L.S)

Memento

Fats Domino
Unul dintre bunicii rock & roll-ului şi o legendă a rythm & blues-ului, 

a încetat din viaţă ieri, la locuinţa sa din New Orleans, în vîrstă de 89 de ani!

Compoziţia sa The Fat Man este considerată de mulţi istorici ai fenomenului,

 drept prima piesă rock & roll.

 Odihnească-se în pace!

Haihui printre cuvinte

„(...) un om ca mine, care nu înțelege mândria eroismului civic, trebuie să discute ori cu oameni de-aceeași părere, ori și mai bine să n-aibă nicio părere. Dar dacă n-ai nicio părere, în astfel de împrejurări, când mai toată lumea are o părere, ești în primejdie să superi pe oricine are una.”

Caragiale

(Atmosferă încărcată)

Haihui printre imagini

Olga Smirnova,

(prim-balerină la Teatrul Balșoi din Moscova;

rochie de Leanne Marshall)

Gîndul zilei

Dacă cineva îți spune că ești prost, să-l iei în seamă numai dacă îl cunoști bine și știi că este mult mai deștept ca tine...

Țara în care trăim

Strict autentic. Un bun prieten a comandat, on-line, un produs. 
Răspunsul pe care l-a primit din partea firmei respective, a fost absolut năucitor. 
Iată-l:
Din păcate pentru dv, noi ne-am săturat și am emigrat. Produsele nu mai sunt disponibile pentru Romania.
Așa ne trebuie!

Cuvîntul de azi

BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; lucru de nimic, o nimica toată, fleac. * Obiect de mică valoare, neînsemnat. 2. Piesă muzicală demici dimensiuni, pe o temă facilă, variată ca expresie și formă, de regulă, cu tentă lirică; bluetă.3. (Reg) Dantelă ușoară, lucrată de mână. [Var.: bagatél s. n.] – It. bagattella (fr. bagattelle).

Clin d’oeil

Ştiu că în rai e mai bine, dar în iad am mai mulţi prieteni.

Memento

Jon Anderson 73 !

https://www.jonanderson.com/

Awaken

Jon Anderson with Todmobile

(choir & orchestra)

in Iceland

Yes 

Live at House of Blues

Despre cafelele cu sare ale lui Nino Stratan

„Am povestit de sute de ori, studenților mei, cele vreo douăzeci de... cum să le spun? aforisme? versuri? poante? (toți le-am zis pînă la urmă «stratanisme») pe care mi le-am mai amintit și eu din miile risipite de marele risipitor. Dar era ca și cînd eu, care spun prost bancuri, aș încerca să imit un maestru ce face din fiecare o scenetă burlescă. Studenții aflau, de pildă, că solistul vocal de la Sex Pistols fusese Sextil Pușcariu, că poetul român cel mai rasist fusese Bacovia, pentru că scrisese «Copacii albi, copacii negri», că prima mențiune a lui Nietzsche în literatura română fusese în cântecul lui Constantin Cantemir, «Nice masă, nice casă, nice dragă jupâneasă», că Eugen Barbu scrisese «Cu bastonul prin București (amintiri din școala de jandarmi)”, că mușchii brațului sunt bicepsul, tricepsul și forcepsul... O dată, Nino a coborît, alb ca varul, din troleibuzul 89 la Preoteasa, unde ne țineam cenaclul. Când și-a revenit puțin din starea de rău, ne-a spus cu o expresie năucă: «Ce chestie, era să mor ca Eminescu-n 89!”...Într-o sinistră ședință de cenaclu din 1980, după ce a citit câteva poeme, Nino s-a ridicat și, cu privirea rătăcită, ne-a mărturisit că Dumnezeu însușile scrisese cu mâna lui...”

Mircea Cărtărescu

(„Ochiul căprui al dragostei noastre”)

Memento

Ion Nino  Stratan

(1 oct. 1955 – 19 oct. 2005)

Au trecut 12 ani...

(…) pelticii

Piticii, miticii tăcură. O, tu, seară
dură din cenuşile de mai an

Tu, curgere luminoasă a vremii
în o mie de stele, steluţe

Aplecaţi cu privirea de rouă
Cînd sufletul se taie-n două
în timpul dus şi în timpul ce vine

Unii beau, alţii nasc, alţii
Pur şi simplu păşteau şi ne pasc

Va fi o moarte fără viaţă
Şi o seară fără dimineaţă

(…)
Cine a fost
Întîi, viul sau mortul?
Întreabă-mă după ce părăsim
Cortul.

Ion Stratan

A beautiful mind

„Nimeni, într-adevăr, nu mi s-a părut vreodată mai inteligent decît Nino. Diabolic de inteligent, maladiv de inteligent, poate, junele poetdin Facultatea de Litere de la sfârșitul anilor ʼ70 îi fascina, în orice caz, pe toți. A fost unul dintre primii colegi pe care i-am remarcat: înalt, voinic și suplu, purtînd plete și mustață de haiduc, cu un cojocel mereu strîns peste pulover, cu ceva neliniștitor în ochi, Nino avea un aer de lider, de șef de generație. Multă vreme l-am crezut chiar liderul poeților din Cenaclul de Luni al lui Manolescu (unde încă nu mă duceam). De aceea mă intimida și, nefiind nici unul prea sociabil, au loc între noi suficiente malentendu-uri până când poezia ne-a împăcat și ne-a adus de aceeași partea baricadei. 

De la stînga: Nino, Mircea, Traian T. & Florin

Așa se face că ne-am pozat pe o bătrână locomotivă cu aburi într-o neuitată zi de august din 1981, el, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și cu mine, cei care-am rămas pînă azi (...) membrii unei restrînse fraternități întru poezie. În spatele lentilei fotografice se afla „al cincilea Beatles”, Tudor Jebeleanu. Și așa am apărut pe coperta a patra a unei cărți care e azi legendă pură, Aer cu diamante.Nino avea acolo un grupaj strălucit.”

Mircea Cărtărescu
(„Ochiul căprui al dragostei noastre”) 

Acasa poetului*

(întruparea cuvîntului din visare)

Moartea unui prieten este repetiția generală a propriului tău sfîrșit.

Gabriel Liiceanu

unu 

Stop-cadru: fotografie de Tudor Jebeleanu. Subiect: Ion Stratan. Zîmbitor, privind departe, undeva spre dreapta. Fruntea albă i se topeşte în păru-i negru, tăiat scurt, mult mai scurt, ca-n vremurile de demult. Apoi, mustaţa de palicar** peste barba deasă, tunsă perie, ieşind din fularul încolăcit peste gulerul ridicat al paltonului.

doi 

Citesc sub sus-descrisa imagine în alb-negru: de acelaşi autor – Ieşirea din apă (Editura „Cartea Românească”, București, 1981), Cinci cîntece pentru eroii civilizatori (Editura „Albatros”, București, 1983), Lumină de la foc (Editura „Cartea Românească”, 1990), Lux (Editura „Albatros”, 1993), Ruleta rusească (Editura „Cartea Românească”, 1994), Desfacerea (Editura „Eminescu”, 1995), O zi bună pentru a muri (Editura „Pontica”, Constanța, 1996), Cîntă, zeiţă, mînia… (Editura „Cartea Românească”, București,1996),  La roulette russe (Editura „Creaphis”, Royaumont, France, 1995).

Nu citesc sub sus-descrisa fotografie în alb-negru, că tot acelaşi autor este prezent cu poeme alături de Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru în Aer cu diamante (Editura Litera, București, 1982), dumnealui aflîndu-se în pole position, REGELE DE INIMĂ ROŞIE: „Inima lui a pulsat pentru jocul aparenţelor, sîngele lui a curs în memoria lor, creionul lui a gîndit pentru alte judecăţi. Ocolind grădini, a cules dediţei din care îşi compusese o coroană în amintirea vremurilor trecute. Luă inima roşie şi o prăji la microundele apusului de soare.” (din volumul Mai mult ca moartea, Editura „Axa”, Botoșani, 1997)

trei 

În care poetul Ştefan Augustin Doinaş, la anul de graţie una mie nouă sute nouăzeci şi nouă, alcătuieşte poetului Ion Stratan, următoarea Efigie: „Ca pentru a confirma realitatea eficientă a unui genius loci, Ion Stratan (...) este singurul continuator adevărat al poetului «Necuvintelor». Întocmai ca la acesta, în lirica lui Stratan asistăm la miracolul spiritualizării cuvintelor: fără a-şi pierde nimic din concreteţea lor sugestivă şi muzicală (…), cuvintele lui joacă la limita abstracţiunii. E jocul poeţilor autentici cu limbajul, e jocul lumii înseşi care se face cu graţie, mister şi tristeţe mîntuitoare. Ion Stratan e un poet ludic la graniţa metafizicului.”

patru 

Patruzeci şi trei de inele s-au închis în fiinţa poetului în prima zi a lui octombrie a acestui an. S-a deschis al patruzeci şi patrulea. E sănătos, mai viu ca niciodată, cu o molipsitoare poftă de viaţă,  „fermecător în paradox şi în lacrimă, speranţă dintîi a poeziei noastre” (Nichita Stănescu), sclipitor, ba mai mult, dragul nostru Nino ne oferă cu generozitate, doza zilnică şi sine qua non de cafea cu sare, adică acea licoare sublimă, distilată din cristale de spirit pur, de noi legumită şi savurată la ceasuri de taină, în clipe de tihnă, dătătoare de energii nebănuite, regeneratoare, pentru care îi mulţămim şi-l sărutăm pe fruntea inimii domniei sale.

cinci 

Aici se încheie Pentameronul  meu. Fără Argument şi fără Post Scriptum. Şi să mai ierţi, „Bătrîne Urs”, faptul că, într-o zi mai cenuşie din acest început de toamnă sub ploaie, am îndrăznit să-ţi trec pragul casei, încercînd să-ţi îndulcesc preţ de cîteva clipe – aşa cum m-am priceput mai bine –apăsarea timpului „în tîmplă-în inimă-în rană”, luînd cu mine la plecare o petală, o singură petală din lumina de la foc.

Bogdan-Lucian Stoicescu

(1998)

* Din volumul „Convorbiri la lumina gîndului. Despre fragilitatea vieții, iubire, prietenie și alte închipuiri”, ed. Mythos, Ploiești, 2016

** „Ion Stratan are o mustaţă de palicar şi un zîmbet de fecioară.” (Nicolae Manolescu în „Bilete de papagal”, prefaţă la volumul Aer cu diamante, Editura „Litera”, Bucureşti, 1982)

Gîndul zilei

„Dacă moartea ar fi sfîrșitul a tot, cei mai în profit ar fi ticăloșii. Moartea i-ar elibera și de trup și de suflet...”

Platon

Haihui printre cuvinte

Cînd te cerţi cu un prost, asigură-te că şi el nu face acelaşi lucru.

Clin d’oeil

Muierea cînd zîce zău,

Atunci să mi-o bați mai rău!

Că să face bolnăvioară

Șî cade la altuʼn poală!

Hai digloi, digloi!

*

Muiere c-a mea frumoasă

Nu ie-n sat la dumniavoastră!

Dă frumoasă ce ierea,

Fugea vacili dă ia!

Hai digloi, digloi!

(din lirica populară)

„Clubul de la ora 6”. După 30 de ani...

Este o întîlnire a membrilor (și invitaților lor, deopotrivă) unui club de audiții muzicale, înființat în urmă cu 30 de ani, ale cărui „ședințe” se desfășurau într-una dintre sălile Palatului Culturii din Ploiești. Pe cei care au frecventat acest club – oameni de diverse vîrste, diferite preocupări și provenind din varii medii sociale – îi unea o mare pasiune pentru muzica pe care, cu un termen generic, o numim ROCK. Mulți dintre dumnealor, distinși membri ai clubului, simpatizanți ori simpli spectatori, erau rafinați cunoscători ai fenomenului muzical în cestiune, fiind, în același timp, și împătimiți colecționari de viniluri, casete audio/video ori benzi de magnetofon, suporturi în vogă (și singurele, de altfel!) în acele timpuri, care conțineau muzici de cea mai bună calitate provenind din „zona” deja pomenită... 

Ar fi mult mai multe de spus dar mă voi opri aici, pentru a nu le răpi plăcerea celor care ne vor fi oaspeți vineri, de a asculta live povestirile legate de istoria acestui club, chiar de la cei care i-au moșit venirea pe lume. 

Vă așteptăm cu drag!

p.s. Mulțumiri speciale prietenului Sergiu Filipoiu pentru realizarea preafrumosului nostru afiș și, deopotrivă, prietenului Mihai Vasile, director al teatrului Mythos din Ploiești care, cu generozitatea-i binecunoscută, ne-a pus la dispoziție sala și logistica necesare bunei desfășurări a a evenimentului...

Haihui printre sunete

Robert Plant

Bluebirds Over the Mountain

 

Despre picacism şi nu numai...

M-am întrebat întotdeauna de ce îndeosebi ţîncii au tendinţa să-şi bage-n gură tot felul de lucruri, cu o voluptate nebună. Îl priveam ceasuri în şir, extrem de nedumerit, pe fiul meu, care nu ierta nici un obiect care-i cădea în mînuţe, smotocindu-l şi molfăindu-l copios, extaziat la culme. Suzete, tetine, jucării de toate tipodimensiunile şi materialele (de la pluş şi carton, pînă la plastic, lemn şi sticlă), ajungînd, după ce învăţase copăcel să meargă (întîi în „patru labe” apoi în picioare), să „deguste” cu o poftă insaţiabilă, vecină cu un fel de bulimie sui-generis, inclusiv pămîntul amestecat cu nisip din ghivecele de flori sau, profitînd de iuţeala lui de mînă şi nebăgarea noastră de seamă, pietricele, biluţe, frunze şi multe altele! Era exasperant, pe bune… Cînd nu avea nimic la îndemînă, îşi sugea vîrtos degetele de la mîini şi în egală măsură pe cele de la picioare, ştiută fiind extrema mobilitate a picimanilor. Am întrebat în dreapta şi-n stînga şi am primit tot felul de explicaţii, mai mult sau mai puţin savante: că aşa „palpează” micuţii lumea înconjurătoare, că le cresc dinţii şi acest „ronţăit” e un mod eficace de a-şi potoli durerile, că „memorează” forma diferitelor obiecte prin pipăire cu limba sau cu întreaga cavitate bucală ori că sînt reminiscenţe ale plăcerii date de suptul la sîn etc. Dar şi noi, ăştia „mari”, avem astfel de apucături. Nu-mi vin în cap acum decît două: rosul creioanelor şi al altor obiecte de scris (noroc că le folosim tot mai rar iar tastatura computerului se roade mai greu) și cel al unghiilor. Ei bine, deunăzi am dezlegat misterul, aflînd absolut întîmplător că e vorba despre o afecţiune: picacism, de la latinescul pica pica, pre româneşte spus, coţofană (o pasăre extrem de vorace care îngurgitează orice-i pică-n cioc!). Aşadar, e vorba despre o tendinţă patologică (moștenită, din cîte se pare) de a înghiorţăi tot felul de chestii necomestibile dar şi despre o plăcere, la fel de nesănătoasă, de a înfuleca alimente foarte condimentate. Oare zicerea „a-ţi băga pumnul în gură” să aibă vreo legătură cu picacismul? Dumnezeu ştie!

 

(Vlad by © Dorin Manolescu)

Penultima oră

Au apărut primele claxoane româneşti 2 în 1: claxonează şi înjură simultan!

Gîndul serii

Se spune că delfinii sînt extrem de deştepţi. Atît de deştepţi, că în mai puţin de o săptămînă de antrenament, îi învaţă pe ăia care stau pe marginea bazinului şi-şi zic instructori, să le arunce peşti.

Clin d’oeil

Prietenia între femei este atunci cînd două femei se invidiază reciproc în tăcere.

Cuvîntul de azi

 




 PÎRLEÁZ, pîrleazuri, s. n. Trecătoare peste gardurile țărănești (confecționate, de regulă,din împletituri de nuiele), făcută din trepte de lemn sau din una ori mai multe scînduri sau bîrne așezate orizontal, pe stîlpi (rus. pereláz).

Haihui printre cuvinte

Celui fără de rușine,
Dacă-i dai ceva obraz,
Ți se suie în spinare,
Ca să-l treci peste pîrleaz.
(țîpuritură)

Nobelul pentru literatură 2017

Premiul Nobel pentru Literatură pe 2017 i-a fost acordat scriitorului englez de origine japoneză, Kazuo Ishiguro, autor, printre altele, al bestselerului „Rămășițele zilei”/ „The Remains Of The Day” (Premiul Booker Man, 1989), ecranizat în 1993 (regia James Ivory, cu Emma Thompson și Anthony Hopkins, opt nominalizări la premiile Oscar).
Printre favoriţii de anul acesta la premiul Nobel s-au aflat scriitorii Ngugi wa Thiong’o din Kenya, japonezul Haruki Murakami, romanciera canadiană Margaret Atwood, poetul sud-corean Ko Un, israelianul Amos Oz, scriitorul şi traducătorul italian Claudio Magris şi romancierul spaniol Javier Marías.

http://www.francetvinfo.fr/monde/prix-nobel/le-prix-nobel-de-litterature-est-attribue-a-l-ecrivain-britannique-kazuo-ishiguro_2404444.html#xtor=EPR-51-%5Ble-prix-nobel-de-litterature-est-attribue-a-l-ecrivain-britannique-kazuo-ishiguro_2404444%5D-20171005-%5Btitre%5D

„The remains of the day” 

(filmul subtitrat în română)

http://www.filme-bune.net/the-remains-of-the-day-1993-film…/

Gîndul zilei

"Învăţăm din istorie că oamenii nu învaţă niciodată nimic din istorie."
G. B. Shaw

Haihui printre cuvinte

"Nu am comis niciodată în viaţa mea un act de violenţă, nici fizică, nici morală. Nu pentru că aş susţine cu fanatism non-violenţa. Care, dacă este o formă de autoconstrîngere ideologică, e şi ea o formă de violenţă. Nu am comis niciodată în viaţa mea un act de violenţă, nici fizică, nici morală, pur şi simplu pentru că m-am încredinţat naturii mele, culturii mele, adică.

Pier Paolo Pasolini
 ("Scrieri corsare")

Haihui printre imagini

Herr Heidegger, la cabana sa din Todtnauberg,
Munții Pădurea Neagră
(Germania)

Clin d’oeil

Potrivit Anuarului Statistic al României, zeci de concetăţeni au nume de animale, păsări, ţări, fructe, instrumente muzicale, organe anatomice, culori, copaci şi multe altele. 

Cele mai frecvente sînt:

Curcă (purtat de circa 4.600 de persoane),

Păsărică (1.600),

Bucă (2.996),

Bucilă (228),

Coi (3),

Mortu (581),

Pipi (226),

Curu (6),

Bounegru (611),

Boubătrân (119),

Puţică (244),

Regulatu (27),

Sfârc (16),

Găinaţ (61),

Bulan (7),

Gunoi (50),

Jegu (90),

Nespălatu (71),

Găleată (276),

Castron (25),

Belibou (507),

Labă (880),

Flocea (1.728),

Sulică (540),

Muia (233)

sau 

Oasenegre (109).

În România trăiesc şi 22 de persoane care se numesc Ministru, iar alţi 10 români care se mîndresc cu numele Preşedinte.

La fel de neobişnuite sînt şi:

 Beţivu (purtat de 219 români),

Prostu (1 persoană),

Nebunu (850),

Blegu (515),

Expertiza (1),

Justiţia (2),

Poliţia (3),

Facultatea (2),

Farmacia (1),

Portocala (65),

Lămâia (18),

Semafor(1).

Un cuplu de români a decis să-şi boteze copilul, nici mai mult nici mai puţin, decît Hitler.

Top 100 de NUME ŞI  PRENUME, excelent potrivite!

1. Struţ Modest

2. Rândunel Pisică

3. dl. Carmen Stamatescu

4. Supplexa Memoranda Onac

5. Intuneric Steluţa Luminiţa

6. Rămurel Pastramă

7. Geniloni Sfeclă

8. Gigel Potrivitu

9. Rudolf Pufulete

10. William Brânză

11. Andaluzia Poşircă

12. Renato Lacrimă

13. Tuduce Dorule Dicusară

14. Triţă Făniţă

15. Raiu Viorica Speranţa

16. Roxana Grivei

17. Artaxerxe Bubulac

18. Exacustodian Păuşescu

19. Amorel Vătămănescu

20. Marcelon Bunică

21. Fridolin Boacşă

22. Momcilo Luburici

23. Georgian Elvis Gagiu

24. Tolea Ciumac

25. Salomeea Guinea

26. Codruţ Dumbravă

27. Mariana Hopulele

28. Maer Analena Enola Fotini

29. Eugen Cătălin Prefacutu Timpău

30. Joacă-Bine Mirel

31. Sava Superman

32. Bred Pit

33. Cojocaru Tom-Mac-Bil-Bob-Constantin

34. Bogdan Vodă

35. Gheorghe Bettjinio Diamant

36. Adonis Bunghiş

37. Paraschiva Sulă

38. Argentina Aristotel

39. Mucea Zinel

40. Daniel Mai-Mihai

41. Ruptureanu Rozeta

42. Antonio Momoc

43. Duru Marin Cervantes

44. Gogan Lidicica

45. Venera Baltă

46. Egidiu Condac

47. Leopoldina Bălănuţă

48. Vasile San Siro Ciocoi

49. Simiorina Rad

50. Nicu Bîzdoacă

51. Simion Berebună

52. Oana Duşmănescu

53. Mioara Ciobanu

54. Adina Coadăgalbenă

55. Vasile Grămadă

56. Tonchievici Gasparel Mimi

57. Dumitrescu Cireşel

58. Ion Ştefan cel Mare

59. Ion Mariano Monamour

60. Gânscă Gicu Agenor

61. Păsărică Alexandru - Dick

62. Ilegitim Vasile

63. Ilegitim Silviu Adrian

64. Chichihăzan Driada Afrodita

65. Acsente Bolesc

66. Jenel Copilău

67. Marcello Borcan

68. Toni Greblă

69. Epifanie Amohnoaie

70. Franţ Ţandără

71. Graţiela Leocardia Gavrilescu

72. Wilhelmina Arz

73. Marin Capdefier

74. Creangă Crenguţa

75. Fundătureanu Pişleagă Sorin

76. Puscaş Marin

77. Pantelimon Zeamăneagră

78. Penelopa Muilă

79. Turicea Bactelius

80. Napoleon Raţă

81. Joița Trestolian

82. Roland Laurentiu Cucuruz

83. Babacea Binel

84. Culiţă Tărâţă

85. Aliodor Manolea

86. Constantin Bălălău

87. Petru Carcalete

88. Moş Nicolae Crăciun

89. Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu

90. Doru Frunzulică

91. Dumitru Tărăşenie

92. Florin Tupilatu

93. Doruleţ Resmeriţă

94. Viorel-Riceard Badea

95. Sarmisegetuza Tulbure

96. Henorel Niţu

97. Pompilie Borş

98. Nini Săpunaru

99. Florentin Gust Balosin

100. Mihăiţă Găină

Favoriții mei: 

Rozeta Ruptureanu și Turicea Bactelius

Lumea în care trăim

Cine este Rachel Flowers? O tînără nevăzătoare - despre a cărei existență, pînă deunăzi, habar n-aveam - azi în vîrstă de 24 de ani, poliinstumentistă și care, la doar 19 ani, în 2012, a avut rarisimul privilegiu să cînte pe Moog-ul Modular pus, atunci, la dispoziție de însuși starostele Keith Emerson (!), lucru care mă scutește de absolut orice alte comentarii vizavi de excepționalele sale calități muzicale (era să zic geniale, și nu cred că aș fi greșit prea tare). Ce m-a impresionat foarte, mai presus de orice altceva, la această minunată muziciană, este bucuria cu care ea, oarbă de la vîrsta de 3 săptămîni, cîntă, fapt care se poate constata la finalul uneia dintre cele mai dificile piese ale grupului EL&P, Tarkus, pe care o interpretează dumnezeiește. Enjoy!

Mesajul lui Keith Emerson către Rachel:

Cuvîntul de azi

carcaléte și -éț m. (bg. skakalec, lăcustă). Sud. 1. Om fără căpătîi (în est, „amant”); 2. Șpriț compus din sirop, vin, apă gazoasă (sifon) și puțin rom (numai forma -ete). 3. Pescarii care pun în același cîrlig o rîmă și un viermuș, numesc mixtura „carcalete” (etimologie necunoscută)

Clin d'oeil

Bulă, cine ți-a învinețit ochiul?
- O știi pe femeia aia draguță, care a spus că e văduvă?
- Da.
- Ei bine, nu e!