joi, 27 iulie 2017

Cuvîntul de azi

Halal, s.n (în arabă: حلال‎ ḥalāl, în turcă: helal) este termenul coranic care înseamnă „permis”, „legal” din punct de vedere religios. La noi, halal este o exclamație care exprimă admirația; bravo! * (pop.) 1. (înv.) recunoștință. 2. (înv.) dar, plocon. 3. binecuvântare, noroc; har. 4. (interj.) noroc, ferice (de); bravo, frumos * în expresie (fam.): halal mie (sau ție etc.) sau halal să-mi (sau să-ți etc.) fie! = bravo! (mă)/te felicit! (să-mi)/să-ți fie de bine!

Vorbe de clacă

Faptul că puțintimea mintală a multora dintre dragii noștri parlamentari e direct proporțională cu drojdia lor de „cultură generală”, m-a determinat ca, deunăzi, să-mi arunc ochii pe cv-urile unora dintre ei. N-am rezistat decît la vreo 50 dintre acestea și am înțeles că vorba „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, e perfect valabilă și în ceea ce privește augustele lor persoane. Așadar, cît de sus ar trebui ridicată ștacheta pretențiilor noastre vizavi de străvezimea intelectuală a unor inși precum „electrician şi şef tură”, „mecanic-conducător auto”, „horticultor”, „mecanic de locomotivă”, „tîmplar”, „merceolog”, „mecanic agricol”, „operator chimist”, „lăcătuş mecanic”, „lucrător comercial”, „gestionar”, „magazioner” (și mai corect spus, magaziner), „muncitor necalificat /calificat”, „şef sector electromecanic subteran”, „milițian” (!), „strungar”, „cioban”, „cofetar- patiser”, „grataragiu”, „artist” (grupare amplă care cuprinde toate artele, fără osebire, cap de listă fiind „muzician manelist”) etc. ? Să fiu bine înțeles, n-am absolut nimic împotriva acestor îndeletniciri, oneste, de altfel, dar de aici pînă ca posesorii lor să stea cocoțați mult prea sus și fără nici o noimă în comodele fotolii de deputat sau senator în parlamentul țării (chiar dacă e vorba despre una mai bleagă, precum Românica), e cale lungă. Chiar dacă unii dintre aceștia și-au încheiat studiile în timpul mandatelor, efectele școlirii ipochimenilor la categoria „fără speranțe” sau „la lampă” sînt lesne sesizabile în culisele haosului pretutindenar în care de ani buni se zbate țărișoara noastră. Astea fiind zise, de ce să ne mai surprindă limba română șchioapă, dacă nu chiar oloagă, gîngavă și peltică, folosită ca o unealtă defectă întru slobozirea incontinentă a miriadelor de „gînduri” plecate cu viteza luminii stinse din niște creiere extrem de suple la conținut? Unele dintre perlele lor au intrat în folclor. Multe își așteaptă consacrarea. Depinde numai de cine le nemurește. 
„Celebrul” ex-milițian Mitică Dragomir, arătînd cu degetul spre o evaginație vidă!
Să vedem, pour la bonne bouche, cîteva „monstre” (sic!), vorba unei cunoscute „vedete” tv: „Dețin în proprietate o mie de metri cubi de teren intra-viran.” (Cristian Popescu „Piedone”); „În prezent, sumele alocate transportului în comun sunt infirme” (Marean Vanghelie); „Am vorbit chiar zilele trecute cu mai mulți parteneri de afaceri. Oameni serioși, din lumea interlopă” (George Becali); „Destinul meu a fost marcat de soartă” (Dan Iosif), „Tot ceea ce se scoală deasupra nivelului mării poate fi considerat cu certitudine genial” (Elena Udrea); „Ne jucăm de-a oul și găina? Ehe, întîi s-a născut Columb și abia după aceea oul” (Ioan Gavra); „Decesul i se poate întîmpla oricui” (Adrian Năstase); „Eu am fost de cînd mă știu” (Antonie Iorgovan); „Dacă a furat, să meargă și Răsdaq la pușcărie” (Irina Loghin); „Mi-am făcut parastasul acum, întrucît copii mei, mai mult ca sigur, or să uite să mi-l facă” (Silviu Prigoană); „Un bărbat adevărat știe să respecte o femeie și să se poarte cu o căzătură” (Dumitru Dragomir); „Decît să sug p...a la mai mulți licurici mici, mai bine o sug la un licurici mai mare” (Traian Băsescu); „Ouălele lui Adrian Năstase sunt de găină” (Ion Iliescu); „Credeți-mă că nici măcar n-am știut că am fost maior de Securitate acoperit” (Șerban Mihăilescu alias Michi Șpagă); „Nu am făcut afirmații generale, ci dimpotrivă, am făcut afirmații de sens opus” (Emil Constantinescu). 
Se poate constata că mulți din categoria celor cu „pretenții”, nu stau nici ei mai bine. Voi încheia cu o celebră zicere a lui Corneliu Vadim Tudor, Dumnezeu să-l ierte!, pentru că, nu-i așa, finis coronat opus: „Lăsați securiștii să vină la mine!”.

Clin d’oeil



Foto stînga - artefacte aparținînd culturii Cucuteni-Tripolie. 
(anul 5000 î.Cr., mai veche cu o jumătate de mileniu decât cultura mesopotamiană)

Foto dreapta - o creație a designerului american de origine indiană, Naeem Khan 
(New York, 2014).


Hehehe... Dacă strămoșii noștri ar fi lucrat cu copy-right, eram departe...

Două documentare despre civilizația Cucuteni




Haihui printre imagini

Victor Rebengiuc într-unul dintre rolurile memorabile ale vieții sale: 
Ilie Moromete


Haihui printre cuvinte


Trezvie
Cum n-am trăit,
Cum nu pot spune,
Numai smerita cugetare
și darul lacrimii
mângâietor cum doar blândeții se împarte,
se poate face punte peste moarte,
peste lume,
mutând în mare întunecatul munte.

Daniel Turcea
(1945–1979)



Gîndul zilei


Mă enervează. 
Nu pot să-mi explic. 
Am o activitate de 61 de ani. 
Toată lumea știe și unul care a început de 27 de ani să fie cunoscut, 
numele lui e mai cunoscut decît al meu. 
Nu înțeleg. 
De ce să-mi spui mie Hrebenciuc? 
Mă irit și spun: nu dom'le, «H»
 e de la hoț, nu are ce să caute. 
Rebengiuc începe cu «R», nu cu «H», de la hoț!” 

Victor Rebengiuc


Haihui printre sunete


Return To Forever

Chick Corea - pian, synthesizers
Stanley Clarke - contrabas & ghitară bas
Lenny White - percuție
Al Di Meola - ghitară


Memento

Am fost urîți și prigoniți cu o ură străină neamului românesc. Lumea întreagă decade, dar în lumea întreagă se simte un vînt nou de înviere. Cred mai puternic ca oricînd...

Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri
și nici cînd ochii-n lacrimi ți-s,
cele mai crîncene înfrîngeri
sînt renunțările la vis.

Radu Gyr
(02.03.1905 – 29.04.1975)
Ocupația la arestare: poet. Întemnițat 20 de ani 
(Tismana, Miercurea Ciuc, Târgu Jiu, Jilava, Aiud)




joi, 20 iulie 2017

Gîndul zilei


Memento

Acum 45 de ani, în iulie. Percuționistul Bill Brufford părăsea grupul Yes pentru a se alătura celor de la King Crimson. Adică de unde pleca și unde ajungea...Poate tocmai de aceea revista „Melody Maker” semnala evenimentul, relatînd povestea pe prima pagină. În foto, de la stînga la dreapta: Robert Fripp, Jamie Muir, Bill Brufford, David Cross. Lipsește John Wetton, pentru ca trupa să fie întreagă... Ce vremuri, ce trupe, ce muzici... 
Pînă și celebra revistă engleză, în varianta ei americană, nu costa decît 50 de cenți!


King Crimson
Larks' Tongues in Aspic 
(1973)


Haihui printre cuvinte

Platon susţine că trei sunt formele de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democraţia este sistemul în care fiecare face ce vrea. Şi eu am spus: după cum se vede. Iar Bergson, filozof modern, declară acest lucru: «Democraţia e singurul sistem compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu: nu are nici un criteriu de selecţiune a valorilor de conducere»“. Petre Țuțea
„Numai osebita și nemarginita pronie cerească a făcut ca Împărăția mare a turcilor nu a silit un norod atât de prost și fără putere.” Dimitrie Cantemir („Descrierea Moldovei”)

miercuri, 19 iulie 2017

Un portret

O surpiză de proporții îmi face mai vechiul meu prieten, graficianul și scenograful de excepție care este Daniel Răduță, trimițîndu-mi acest portret pe care mi l-a făcut în... contumacie, hehehe! Drept pentru care n-am cum să nu-i mulțămesc în acest fel și pe această cale, deocamdată, și să-i sărut fruntea inimii dumisale! Doamne ajută!


Lumea în care trăim (36)

Varanul din acvariu



Dl Dan Voiculescu a spus aseară jurnaliștilor, cu o seriozitate demnă de o cauză mai bună, la ieșirea sa din spital, printre alte inepții, cum că în pușcărie (repetînd obsesiv acest cuvînt, despre care a afirmat apăsat că-i place foarte) a suferit enorm de o durere groaznică a... pleoapelor, pricinuită de faptul că, mai mult de jumătate de zi, o petrecea stînd cu ochii închiși. Încercînd, în acest fel, să-și creeze propriul său biotop (!), ca un fel de „acvariu”! Citez: „Motivul era faptul că stăteam foarte mult cu ochii închiși, cred că pe timp de ziuă stăteam mai mult de jumătate de zi cu ochii închiși. Mi-am creat un biotop al meu, un fel de acvariu în care am încercat și am reușit să trăiesc cât poate trăi un om într-un acvariu, dar am trăit trei ani într-un acvariu.” Dincolo de formularea forțat științifică, dacă nu chiar metaforic-academică (doar nu degeaba Varanului, cum este poreclit, i se mai spune și „dom profesor”, hehehe!) însă complet inadecvată situației, producînd efecte inverse, adică hilare (biotopul nefiind altceva decît un mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene, pe care se dezvoltă o biocenoză, adică  o comunitate de organisme vegetale și animale care conviețuiesc într-un anumit mediu), care l-au trimis direct în derizoriu pe autorul ei. Nu m-a surprins, așadar, faptul că din cei trei ani petrecuți la bulău (mie cuvîntul ăsta îmi place!), jumătate a stat într-un acvariu, ci mă intrigă al naibii de ce acum nu respiră deschizînd gura și mișcîndu-și urechile precum peștii, pe de o parte iar pe de alta, cum a reușit „profesorul”, ca în doar 530 de nopți (pen că ziua ținea ochii închiși, logic,nu?) de stat cu ochii deschiși, să scrie 11 (unsprezece) lucrări științifice, cîte n-a reușit să producă dumnealui, mangafaua, într-o viață, pîn’ acu’ trei ani??? La un calcul simplu, dom prifesor a slobozit la foc automat, cam o carte la 50 de zile! Ăsta da, record, neicusorule, puicusorule!  
Alo, stimați domni de la Guiness Book Of World Records, sînteți, bre, pe fază? 

Arte & Meserii / pe cale de dispariție/ (1)

Geamgerie
„Lefuir”, care va să zică, „șlefuiri”. 
Lipsesc „ș”-ul și „i”-ul, mîncate de vreme... 

Sloganul meșterului geamgiu: 
Mai întîi ți-o găurim şi apoi ți-o șlefuim!

(foto: © B.-L. S.)

Jurnal rustic (1)

Nu, nu e șarpele casei ci, poate, doar o rudă îndepărtată a lui (trăitoare printre ierburile înalte din preajma căsuței noastre la Iedera) ori, mai degrabă, o verișoară îndepărtată a dragonului de Komodo. O Squamata, pre numele ei științific (am citit io nu știu pe unde că le-ar zice), gușter pre românește. Sau șopîrlă, că habar n-am cărei familii de reptiliene aparține, de fapt, făptura asta delicată, apărută ca din senin, într-o amiază toridă de iulie, de cine știe unde (poate, chiar de pe celălalt tărîm, de ce nu?), să se încălzească lîngă noi, pe-o bucată de piatră încinsă de soare...
(Iedera, sîmbătă, 18 iulie 2015)


Haihui printre cuvinte și sunete


„Am fost un singuratic, un antisocial şi nu aveam idee despre nimic. De aceea, am devenit actor (...). Sînt un actor pe care îl poţi închiria pentru un film.” 
Sir Anthony Hopkins

„And The Waltz Goes On”
Orchestra André Rieu
(compoziție de Sir Anthony Hopkins)


Haihui printre sunete și imagini


Dancing is the loftiest, the most moving, the most beautiful of the arts. 
For it is no mere translation or abstraction of life. 
It is life itself.” 
Henry Havelock Ellis

J. S. BACH Prelude
Alessandra Ferri & Sting

marți, 18 iulie 2017

Memento


Astăzi se împlinesc 79 de ani de la trecerea în eternitate a
Reginei Maria a României
(Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha),
mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei
(n.29 X 1875, Eastwell Park, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord – 18 VII 1938, Castelul Pelișor, Sinaia, România)

Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdatoare, foarte răbdatoare. (...) Te binecuvantez, iubită Romanie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trait în inima mea şi ale cărei cărari le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii, tu, veşnic îmbelşugată, fii, tu, mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.

Viaţa mea a fost intensă şi plină, experienţele mele, diverse şi cu siguranţă deloc serbede, chiar dacă lumina şi umbra s-au jucat mereu cu ea. A fost viaţa unei femei care n-a uitat niciodată că era femeie, deşi de multe ori a avut de jucat rol de barbat.

De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, aminteşte-ţi, Poporul meu, că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare.

Regina Maria


Împreună cu soțul său, Regele Ferdinand I al României



Alături de Princepele Mihai, nepotul său, viitorul Rege Mihai I al României




luni, 17 iulie 2017

Haihui printre cuvinte

Norocul este rotund. Se scrie cu doi de «o». Roata norocului se întoarce cînd spre tine, cînd spre mine, cînd spre el. În dreptul unora o uită Dumnezeu, la alții trece repede. Degeaba fugi după noroc, spune o vorbă bătrînească, trebuie să fugă norocul după tine. Alta pretinde însă că norocul și-l mai face și omul. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune în sac. (...) Pentru unii, norocul se măsoară în bani. Visătorul nesocotește banii ca să aibă noroc la vise.
Doamne norocuțul meu,
L-au băut boii-n pârău.
Nu știu, boii l-au băut
Sau noroc eu n-am avut.
În esență, asta e problema, dacă ai avut noroc și l-ai pierdut sau n-ai avut niciodată. 
Ca să-l cauți însă, trebuie să știi ce cauți și cîți știu ce caută, cînd e vorba de noroc?”

Irina Nicolau
(1994)

Haihui printre sunete...


...sau un posibil răspuns (simplu) la o întrebare care îi frămîntă pe mulți: de ce ai noștri sînt unde sînt iar ai lor sînt într-o cu totul altă parte: pentru că ai lor știu foarte multă muzică. Iată doar două dovezi cît se poate de elocvente...

joi, 13 iulie 2017

Gîndul zilei

„Dumnezeu are grijă de evenimentele prin care trecem. Noi, însă, trebuie să avem grijă cum trecem prin ele!”

(din apoftegmele Sfinților Părinți ai Pustiei)

Haihui printre sunete

U.K.


Haihui printre cuvinte

Ți-am spus de atîtea ori, nu te mai bate cu proștii, că te răpun... Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viață? Pe urma deștepților? Prostia, suverana prostie e totdeauna mai tare. În zadar lupți frumos cu tăeturi fine de floretă, el lovește greu cu lăstarul în vîrful capului. Și în zadar rispești spirit și vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ți spun, prostul are o concepție telurică a vieții. Uite, așa își înfundă ochii și urechile, își înfige capul în pămînt ca struțul, ridică spatele și trec pe deasupra lui toate curentele... Nimic mai greu decît să cîrmuiești proștii... Ei au un instinct de împotrivire organică...” 
Caragiale

miercuri, 12 iulie 2017

Lumea în care trăim (35). Memento.

In memoriam nea Gherase Grovăr
Absolut întîmplător , zilele acestea am aflat, cu tristețe, că șugubățul inventator prahovean al Mobrocăruței (despre care scriam cu ceva timp în urmă) a trecut în lumea celor drepți, fie-i țărîna ușoară!  Pricina a constituit-o un accident de muncă, nea Grovăr fiind strivit de platforma pe care se aflau cei 80 de stupi conținînd, așa cum îi plăcea să spună, tot atîtea familii de „muște” (a se citi albine), cu care se afla în pastoral, la rapiță. El a fost purtat pe ultimul drum, așa precum i-a fost dorința, pe un dric improvizat pe Mobrocăruța sa, condusă de un nepot, pînă la locul de veci el fiind condus de toți cei care l-au cunoscut, admirat, beștelit, folosit la diverse munci agricole, vorbit de rău ori tăcut de bine, din cortegiul funerar făcînd parte pînă și cîrciumarul satului, nea Nicu Chibritaru’, om milos și cu frica lui Dumnezeu, care, cu această ocazie, i-a șters din catastiful său în mod definitiv și irevocabil toată datoria istorică la băutura pe care nea Grovăr o înghiorțăise și, din pricini lesne de bănuit, n-o achitase...

În cele ce urmează reiau un text, nu foarte vechi, scris la ceva timp după ce l-am cunoscut pe strașnicul inventator, care atunci, cu ani în urmă, printre altele, voia să-i înlesnesc o întîlnire cu celebrul Justin Capră (dispărut și el între timp, din nefericire), pentru care nutrea o admirație nesmintită și pe care voia să-l consulte pentru o altă invenție (absolut secretă!) la care lucra...

(foto: © Bogdan-Lucian Stoicescu)
Mobrocăruţa (titulatura îmi aparține) este o invenţie 100 % „made in Romanela” (de sorginte exclusiv prahoveană). Ea întruchipează un vehicul hibrid (cu tracţiune „pe spate”), rezultat dintr-o veche motoretă „Mobra” (de cîțiva căluți putere, altfel zis, un mini-atelaj sui-generis!) şi căruţa aferentă (echipată cu jante cu pneuri originale, ale unei defuncte „Dacia 1300”). Săgeata indică locul unde a migrat motorul sus-pomenitei motorete. Vehiculul (rod, așadar, al fanteziei debordante, fără frontiere, a unui român verde, care a încrucișat, precum a făcut Ivan Vladimirovici Miciurin odinioară cu plantele, o motoretă cu o căruță) are far, este prevăzut cu claxon, precum și cu sisteme de frînare şi semnalizare, este în perfectă stare de funcţionare, fiind folosit la diferite munci agro-casnice. Este foarte adevărat, nu are oglinzi retrovizoare și nici apărătoare pentru roata din față, accesorii care, așa cum ne-a mărturisit driverul, i-au fost luate de patronul cîrciumii din sat (cam cu japca, după cîte se pare!), în contul unei datorii istorice (beuturi bețive consumate și neachitate la scadență!). Nefiind înmatriculat (întrucît nu este nici motoretă nici căruţă, deci neputînd fi omologat), nu necesită carnet de conducere. Și nici cască sau alte echipamente de protecție, în timpul deplasării, conducătorului fiindu-i suficiente o pereche de cizme sau papuci (de cauciuc, pentru comoditate), o pereche de pantaloni (foști de „șalopetă”), un maieu și un fes, purtînd emblematicul nume al zeiței victoriei, „Nike” (inscripția nu se vede în fotografie), precum și o măciucă de frasin (extrem de utilă pentru ciomăgirea cîinilor comunitari, stîrniți de zgomotul enervant al motorului, ținută la îndemînă, în căruță). Brevetul de invenţie aparţine însuși conducătorului, nea Gherase, zis „Grower” (a se pronunța „Grovăr” și nu altcumva, poreclă primită, probabil, din pricina apetenţei sale ieşită din comun, pentru tot felul de năzbîtii tehnice, precum cea de față). Îi informăm pe eventualii cîrcotași, pe această cale, că nu există nici o legătură de rudenie sau de altă natură, între inventatorul celebrei şaibe elastice din oțel şi purtătorul prahovean al sus-pomenitului nickname!

vineri, 7 iulie 2017

Clin d'oeil


Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte.
 *  Un idiot bogat este considerat, în primul rând, bogat. Un idiot sărac este considerat, în primul rând, idiot.
 *  Cine nu-i iubeşte pe proşti are tare mulţi duşmani.
*  Nu poţi muşca apa.

*  Rataţii sunt plătitorii de rate.

*  Politician e unul care strigă. Diplomat e unul care tace.

*  Dreptate e asta? Eu alerg şi el ajunge?

*  La egală distanţă între Polul Nord şi Polul Sud se află Interpolul.

*  Partea leului o ia leoaica.
 *  Nimeni nu-i modest degeaba.
*  Cele mai mari moşteniri le primesc, de regulă, oamenii bogaţi.

*  Cine nu ştie să facă nimic e gata să facă orice.

*  O memorie prea bună nu lasă destul loc noutăţilor.

*  El e purtător de cuvânt. Ea, purtătoare de cuvinte...

*  Vorbim despre sănătate mai ales când suntem bolnavi.

*  Prietenul la nevoie te cunoaşte.

*  Nici un profesor de logică nu a ajuns prim-ministru.

*  Un musafir care pleacă este întotdeauna binevenit.

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...