 |
| Lansarea va avea loc în sala de spectacole a Centrului Dramatic „Mythos” din Ploiești (Palatul Culturii) |
 |
Volumul a apărut sub patronajul
Festivalului Artelor „Nichita la Echinocțiu”
(ediția a XI-a, 21 – 31martie 2016),
la Editura „Mythos”
a
Centrului Județean de Cultură Prahova din Ploiești.
|
 |
| Serata va cuprinde și un spectacol-lectură pe versurile lui Ion „Nino” Stratan.
Un altfel de
colofon...
Prima ediție a volumului
Convorbiri la
lumina gîndului.
Despre fragilitatea vieţii, iubire, prietenie şi alte
închipuiri,
a fost dată spre tipărire în luna martie a anului
2006, în chiar ziua Echinocțiului de primăvară, la numai o zi de la împlinirea
a exact șase luni de cînd cel cu care a fost pus la cale, Ion Stratan – Nino cum îi
spuneam noi, apropiații săi – și-a început călătoria cea fără de sfîrșit pe
apele liniștite și strălimpezi ale Poeziei... Volumul a apărut în chiar zilele
primei ediții a
Festivalului
Artelor „Nichita la Echinocțiu” (23 – 30 martie 2006),
la Editura „Libertas” din Ploiești, ca rod al
strădaniilor – pentru mulți abnorme –
ale diriguitorului acesteia,
domnul Mihai
Vasile
– nume indisolubil și definitiv legat de lumea și
viața culturală prahoveană, în general, și ploieșteană, în special – cel care a
fost, de altfel, și realizatorul machetei artistice, graficii coperților și
redactării.
Iată că, acum, la 10 ani de la prima ei ieşire în
lume, același om și prieten de nădejde, Mihai Vasile (fără de a cărui susţinere
și imbold, acest proiect, cine ştie dacă şi cînd s-ar fi reîntrupat), a fost
acela care mi-a propus reeditarea cărții, într-o ediție ne varietur, revăzută și augmentată, beneficiind de o nouă viziune
grafică a coperţilor, închipuită de excepționalul designer şi artist
fotograf Valentin Craina, alt prieten drag și vechi colaborator.
Drept pentru care, n-am cum a nu-i mărturisi, cu
mîna pe inimă, lui Mihai Vasile – omul care, cu o generozitate neînțeleasă de foarte
mulți, se jertfește pe sine, ajutîndu-i pe alții, veşnicul neliniștit cu
temperament vulcanic și rafinatul artist, luptătorul exemplar, cu suflet de
copil, fără de care viața mea ar fi fost cu mult mai săracă –, în ciuda tuturor
vicisitudinilor timpurilor pe care le-am traversat de foarte multe ori, umăr la
umăr, că-i port o indelebilă prețuire și-o nesmintită admirație.
Decisiv, însă, a fost faptul că această carte nu
s-ar fi putut scrie fără gîndurile și trăirile
– întrupate în cuvinte de-o frustă sinceritate și-o
chirurgicală preciziune –
celor cinci dragi prieteni, harnici și neostoiți
truditori la casa cuvîntului ziditor, care cu o mare generozitate, au acceptat necondiționat
să-mi fie interlocutori:
Traian T.
Coșovei,
Mihai Vasile, Ioan Vieru, Ioan Mihai
Cochinescu și Florin Dochia.
Lor – chiar dacă, acum, la împlinirea a 10 ani de la
apariția cărții, unul dintre ei, dragul meu Traian T. Coșovei, nu ne mai este, fizic, alături,
plecat fiind cu mult prea mare grăbire din această lume (la 1 ianuarie 2014),
să-și ocupe locul la acea Cină de Taină a
Poeților (alături de bunii săi frați întru poezie Ion Stratan, Ioan Flora,
Călin Angelescu, Mariana Marin, Alexandru Mușina, Cristian Popescu...) – le
mulțumesc și pe această cale, le sărut frunțile senine ale inimilor, asigurîndu-i
de toată gratitudinea mea.
Domnului Constantin
Marin, care, de mai bine de 25 de ani, îmi este înger păzitor într-ale
scrisului– şi nu numai! – prietenia, dragostea şi devoţiunea
mea, pe totdeauna...
Domnului Dragoş
Grigorescu, director al Centrului Judeţean de Cultură Prahova şi al Editurii
„Mythos”, precum şi entuziastei dumisale echipe, cordiale mulţumiri, alături de
cele mai alese sentimente de consideraţie.
Lui Sorin
Dumitrașcu, directorul Editurii „GrafoANAYTIS” din Ploieşti şi talentatul
meşter tipograf al acestei cărţi, cele mai bune gînduri şi afectuoase
sentimente de prietenie.
Pe toţi aceia pe care, nu o singură dată, m-am
bizuit de-a lungul vieţii − oameni rari, tocmai din pricina acestui fapt − şi
care au amprentat, într-un fel sau altul, scrisul meu şi devenirea mea, îi asigur
de întreaga mea recunoştinţă.
Mamei mele, pentru tot ce înseamnă dumneaei pentru
mine, cu speranţa unor zile mai bune, aceleaşi, dintotdeauna, nestrămutate
sentimente...
Tatălui meu, in memoriam.
Bogdan-Lucian
Stoicescu
|
