Psalm
real (XV)*
Fără
putere, fală, voință sau un ban
Stau
singur cu mîncarea rămasă peste an
Stau
singur iar în casa-mi de nedereticat
Neridicat
la masă și singur cu un pat
Ca
o lumină-n lampă, ca steaua fără plozi
Sunt
fluturii doar îngeri și clipele Irozi
Sunt
singur fără Tine, Tu, Doamne, Tu, Iubire
Ce
ești înfăptuire și ești nemărginire
Mai
singur ca Psalmistul mă-ntreb pentru o dată
De
merită și viața atîta lăudată
Fără
vedere, auz, fără plecări, nădejde
M-arunc
în somn bicisnic și singur între perne
Și-n
inimă nu-mi joacă lumina unei vieți
Stau,
de materii grele și tot privesc pereți
Și-acum,
cînd semnul crucii pe foaie îl însemn
Văd
în icoane sensul rupînd putridul lemn
Ion Stratan
* Din
volumul „Mai mult ca moartea”, editura Axa, Botoșani, 1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu