Moscova- Petușki
 |
| Venedikt EROFEEV |
Eram contradictoriu.
Pe de o
parte, îmi plăcea că au o asemnea talie, iar noi n-avem nici o talie. Asta
trezea în mine – cum să-i spun? – „încîntarea”, poate?
Mda, asta trezea în mine
încîntarea.
Dar, pe de altă parte, ele l-au înjunghiat pe Marat cu briceagul,
iar Marat era Incoruptibil, așa că nu făcea să-l înjunghie.
Asta îmi omora
de-acum orice încîntare.
Pe de o parte, mie, ca și lui Karl Marx, îmi plăcea
slăbiciunea lor că-s nevoite să urineze așezîndu-se pe vine, asta îmi plăcea,
asta mă umplea – oare de ce mă umplea?
Poate că de încîntare?
Da, asta mă umplea
de încîntare.
Dar, pe de altă parte, ele și în Ilici au tras cu naganul*!
Asta
iar omora încîntarea: n-ai decît să te lași pe vine, dar de ce să tragi în
Ilici cu naganul?
Și, după asta, ar fi fost ridicol să vorbesc despre
încîntare...
Dar m-am luat cu vorba.
*Aluzie la atentatul asupra lui Lenin (1918) săvîrșit de Fania Kaplan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu