Poezia se simte bine în ţara lui Dracula

Charles Dobzynski *

Le polyglotte est un homme plus libre.

George Steiner

(Réelles présences)

Curtea de Argeş este un orăşel ascuns în verdeaţă, cuibărit undeva printre dealurile ce sprijină precum nişte contraforturi masive Carpaţii Meridionali, departe de Bucureşti, - capitala devenită acum o aglomeraţie urbană, aidoma multora dintre oraşele europene...- pe care în urmă cu patruzeci de ani îl străbăteam, simţindu-mă ca într-o oază provincială, aţipită în trecutul ei... La antipod, Curtea de Argeş este un adevărat oraş turistic foarte apreciat de mulţi francezi, călătoriţi de pe te miri unde, veniţi aici într-un pelerinaj sui-generis - în timp devenit ritualic - , către castelul lui Dracula, medievalul cuib de vulturi aflat nu foarte departe. Locul cu pricina – care atrage permanent mulţimi de curioşi venite din cele patru zări – riscă să se transforme într-un soi de Draculaland. Ca şi în Mexic, aici se comercializează moartea, groaza, alimentate de legenda fantastică a domnitorului Vlad Ţepeş (sec. XVI), un alt fel de Gilles de Rais/1/ român, din a cărui existenţă, scriitorul Bram Stoker avea să se inspire în elaborarea celebrului său roman eponim, Dracula (1897), plăsmuind monstrul devenit rapid un mit, o “icoană”, promovată în fel şi chip de literatură şi cinematografie. Din această privinţă, Curtea de Argeş îmi pare a fi mai degrabă un loc liniştit, chiar cuminte, patriarhal, spiritualizat şi visător, lipsit de orice urmă de nebunie sau pornire coşmarescă. Un loc în care poezia se simte bine, ca-n propria ei casă şi-ntre zidurile căreia ea revine de fiecare dată, cu regularitate, în zilele Festivalului “Nopţile de Poezie”/2/. Din păcate, un festival puţin cunoscut dar care are farmecul său, reunind în fiecare an 50 – 60 de poeţi veniţi din Europa dar şi din alte colţuri de lume. Fiecare asemenea întîlnire – conform tradiţiei împămîntenite – constituie un minunat prilej de schimburi culturale între cei prezenţi. Seratele dedicate lecturilor au darul de a-i apropia pe scriitori şi de a le cunoaşte mai bine creaţiile, cum la fel şi drumeţiile făcute în împrejurimi, mai cu seamă acelea la bîrlogul Contelui Sîngeros unde, într-un clar obscur sugestiv, pot fi admirate interioarele castelului, decorate cu un mobilier baroc cu forme convulsive, sculptat în lemn negru. Festivalul nu mai poate fi astăzi, precum odinioară, apanajul statului, atîta vreme cît acum România este o ţară în care editarea cărţilor şi ansamblul manifestărilor culturale sînt dependente de economia de piaţă. Acest festival, iniţiat şi organizat de doi poeţi şi scriitori – Carolina Ilica şi Dumitru M. Ion – are ca scop declarat promovarea poeţilor români contemporani, tineri sau mai puţin tineri, cunoscuţi sau nu. De altfel, numele acestor poeţi se regăsesc în antologia3 întocmită cu acribie şi editată plurilingv (română, franceză, engleză) de cei doi poeţi-coordonatori ai festivalului. Nume asupra cărora voi reveni, fără îndoială, într-o bună zi... A spune că poezia în această ţară este foarte vie, nu ar fi tocmai corect, cu toate că în ultimii ani, în România lucrurile s-au schimbat mult în bine. Am putut constata, la poeţii români, o foarte mare diversitate de expresie. Amintesc, în acest sens, scriitura sincopată şi homofonică a lui Cezar Ivănescu ca şi poemele Carolinei Ilica şi ale lui Dumitru M. Ion. Însă în mod deosebit m-au impresionat versurile lui Ion Stratan (n. 1955) – debordînd de un umor sarcastic şi tonifiant – , care pînă în 1989 i-au pricinuit multe neplăceri, culminînd cu interdicţia de a publica timp de… 7 ani! Poetul este membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Franceză (Association des Écrivains de Langue Française – ADELF) şi redactor-şef adjunct al revistei literare “Contrapunct”. Am selectat cîteva poezii de-ale sale din volumul “La roulette russe” (“Ruleta rusească”)4 - o culegere realizată de “Cahiers Royaumont” (“Caietele Royaumont”), într-o traducere colectivă - şi din “Le jeu de Société”5 - scrisă în franceză de Stratan – asupra cărora, în deplin acord cu autorul, mi-am permis să fac cîteva modificări. (…) Voi încheia nu înainte să amintesc şi numele luxemburghezului Lex Guillen, ale cărui interludii muzicale mi-au plăcut mult, ca şi textele în arabă şi franceză ale marocanului Abdellouahab Errami precum şi poemele polonezului Marian Grzesczak. 

ION STRATAN

Cimitirul de maşini 

1. Printre cadranele verzui şi muzica lui Charlie Parker, bordul strălucea, Jim; eu mă gîndeam la husele molatice şi celălalt îşi sprijinea cotul de tenismen de portieră 

2. Cînd cocoşul pe care voia să-l evite a traversat, Marc a caligrafiat delicat cu tîmpla o ideogramă de sînge; Dan ca un translator s-a aplecat între scaune Îi priveam pe amîndoi. 

3. Au ridicat maşina pe două roţi au tras-o între pietre şi au atîrnat-o de un cablu deasupra pămîntului, triunghi de tablă albă din care o dîră de lichid se prelingea şi au îndreptat-o spre presă. S-a auzit un pocnet sec şi caroseria blestemată şi-a dat duhul. Un triunghi de tablă printre atîtea altele pe care gheara zefirului îl lustruieşte. 

III. 

1. Totul era aliniat. Indicatorul contorului aliniat cu bricheta, butonul de încălzire aliniat pe banda de frecvenţă. Totul aliniat – el însuşi era o linie, îndoită, tăind aerul matinal al feţei sale osoase. 

 

2. El a vrut să treacă peste linia continuă, o simplă linie, cînd camionul greu l-a aliniat. 

 

3. Atît de bine l-a aliniat, încît abia mai respira, atît de bine l-a aliniat încît nu mai avea nici drapta, nici stînga, rămăsese doar un fir cu plumb de care spînzura pămîntul, pămîntul! 

Poemul maşinilor 

Se aude soneria unei alarme. S-o fi încercat forţarea uşii Unei maşini. Soneria alarmei inimii mele porni Cînd s-a încercat forţarea viselor mele, adică forma credinţei mele. 

Întîia judecată 

O judecată întrerupse cruzimea timpului printr-o cruzime şi mai mare. Morţii nu ştiu că am rămas să trăim pentru ei. Coşmarul unui adevăr mai crud decît masacrul. NIMENI NU ESTE VINOVAT – noi, cei care trăim pe datorie criminalii de bună credinţă sau cei care au înlocuit prin moartea lor apropierea fiinţei cuvinte şi morţi în groapa comună întîia judecată, sfîşiere de real LASĂ-MĂ, LASĂ-MĂ să împart ECHILIBRUL. 

Cursa 

şi ce va rămîne din totalitarismul soarelui plecat la vînătoare de bursuci? şi ce va rămîne din şantajul sentimental al lunii care-şi ascunde faţa să nu vadă crimele? “Timp, spaţiu, materie” cînd se va sfîrşi filmul acesta idiot? 

*Charles Dobzynski – s-a născut în 1929 la Varşovia de unde emigrează împreună cu părinţii la Paris, în 1930. Îşi întrerupe studiile în timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Publică primul poem la numai 15 ani iar cinci ani mai tîrziu, Paul Eluard îi prezintă un grupaj de poezii în Les Lettres Françaises. Unele dintre volumele sale vor fi prefaţate de Elsa Triolet (Notre amour est pour demain, 1951) şi Louis Aragon (Une tempête d’espoir, 1952). În 1954 devine cronicar de cinema (sub pseudonimul Michel Capdenac) la Lettres Françaises. În 1972 este secretar de redacţie apoi redactor-şef al revistei Europe, în conducerea căreia va rămîne permanent, continuînd să-şi publice neîntrerupt cronica de poezie. În 1986 primeşte Marele premiu de science-fiction pentru culegerea de povestiri Le commerce des mondes (Comerţul lumilor) şi în 1992 Premiul "Max Jacob" pentru volumul de poezie La vie est un orchestre (Viaţa e o orchestră). A colaborat la diferite publicaţii (Corps écrit, Action poétique) iar acum participă la redactarea revistei săptămînale Aujourd’hui poème. Este membru al Academiei Mallarmé şi al juriului de decernare al premiului Apollinaire. Ministerul Culturii francez i-a decernat titlul de Chevalier des Arts & Lettres. Revista Autre Sud i-a consacrat în anul 2002 un dosar cu un text de prezentare semnat de celebrul scriitor şi poet Robert Sabatier. În anul 2004, la Festivalul “Nopţile de Poezie” de la Curtea de Argeş i s-a decernat Marele Premiu Internaţional iar în 2006, a primit Bursa Goncourt pentru poezie. Este autorul a peste 40 de volume, printre acestea, Antologie de poezie idiş (Anthologie de Poésie Yiddish) bucurîndu-se de un succes uriaş, cele trei ediţii depaşind tirajul de 20.000 de exemplare. (Textul după care s-a făcut traducerea şi adaptarea şi pe care acum vi-l supunem atenţiei, a apărut în numărul 54 /octombrie 2004/ al lunarului Aujourd’hui poème – journal d’information et d’actualité poétique) 

1. Gilles de Montmorency-Laval, baron de Rais, conte de Brienne (1404-1440) - zis şi Gilles de Rais (Gilles de Retz sau Gilles de Rays), supranumit Barbă-Albastră, a fost mareşal al Franţei şi un apropiat al Jeannei D’Arc. Deţinător al unor mari domenii (Rais, Ingrandes, Montmorency) care-i aduceau venituri uriaşe, aliat al marilor familii nobiliare, înrudit cu familia regală a Franţei şi cu dinastia ducală a Bretaniei. A fost unanim considerat drept unul dintre cei mai importanţi şi influenţi reprezentanţi ai nobilimii timpului său. Erou al războiului de 100 de ani, s-a remarcat prin excepţionale calităţi militare. A fost executat prin spînzurare pentru acte de sodomie, crime şi vrăjitorie, în parte recunoscute într-un proces public, multe însă constituind obiectul unor legende apărute încă din timpul vieţii sale. 2. Festivalul "Nopţile de Poezie", ediţia a 8-a, Curtea de Argeş, 7-13 iulie 2004. Au participat 65 de poeţi şi oameni de cultură din 20 de ţări. Organizator: Fundaţia şi Organizaţia de Utilitate Publică “Academia Internaţională Orient-Occident”. Preşedinte: Dumitru M. Ion, director artistic: Carolina Ilica. Tema festivalului: Sacralitate. Juriul Academiei Internaţionale Orient-Occident, alcătuit din Carolina Ilica (poetă, preşedinte), Ovidiu Ghidirmic (critic şi istoric literar, membru), Mircea Tomuş (critic si istoric literar, membru), Corneliu Antoniu (poet, membru), Gabriel Coşoveanu (eseist, membru) şi Dumitru M. Ion (scriitor, membru) a acordat premiile acestei ediţii a Festivalului : * PREMIUL VALAHIA (pentru traduceri din limba română) : ILEANA URSU (Serbia şi Muntenegru) - pentru întreaga operă de traducere din limba română.* PREMIUL EUROPEAN (pentru poezie): OKSANA ZABUZHKO (Ucraina) - pentru întreaga operă poetică.* PREMIUL “ORIENT-OCCIDENT” (pentru arte): ION STRATAN (România) - pentru întreaga operă poetică.*MARELE PREMIU NAŢIONAL (pentru literatură) : CEZAR IVĂNESCU - pentru întreaga operă poetică.*MARELE PREMIU INTERNAŢIONAL (pentru poezie) : acad. CHARLES DOBZYNSKI (Franţa) - pentru întreaga operă poetică. Cu ocazia festivalului, în ziua de 12 iulie 2004, în Sala „Meşterul Manole” a Palatului Episcopal din Curtea de Argeş a avut loc ceremonia de primire a noilor membri ai Academiei Internaţionale “Orient-Occident”, poeţii SIGURD HELSET (Norvegia) şi OSMAN UOZKURT (Turcia). Mai multe amanunte despre această ediţie a festivalului, în Expresivitatea şi opiniile artiştilor nu iau niciodtă concediu, interviu realizat cu poetul Ion Stratan de Bogdan Stoicescu şi apărut în volumul Convorbiri la lumina gîndului, ed. Libertas, Ploieşti, 2006. 3. Poesys 8. Sacralitate. Antologia Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş, ed. Academiei Internaţionale Orient-Occident, Bucureşti, 2004, 442 p., trilingv. Ediţie îngrijită şi tălmăcită de Dumitru M. Ion şi Carolina Ilica. Cuvînt înainte de Carolina Ilica. 4. La Roulette Russe, editions Royaumont, 1995 5. Le jeu de Société (titlu în original : Le jeu des Sociétés – poèmes françaises, ed. Universal Cartfil, Ploieşti, 1999, 38 p., grafica: Vladimir Deteşanu) 

Traducerea textului şi a poemelor, adaptarea şi notele de Bogdan Stoicescu