Ave Cezar, muritorii te-au ales! (III)

După acel concert umanitar din anul 2010, doar o singură dată l-am mai întîlnit pe Cezar, cînd am şi stat de vorbǎ preţ de cîteva minute. Iar după nefericita întîmplare (din acelaşi an) a fulgerătoarei morţi a tatălui său – care, invariabil, ori de cîte ori ne întîlneam, mă punea la curent cu ultimile „isprăvi” artistice ale fiului – n-am mai ştiut nimic despre Cezar. Cu ceva timp în urmǎ ne-am „împrietenit” pe Facebook şi astfel am mai putut afla amănunte despre activitatea sa artisticǎ. Prin ianuarie ori poate februarie anul acesta, o scurtă ştire a fluturat la un serios post muzical naţional de radio, aducînd la cunoştinţa ascultǎtorilor faptul că omul meu se înscrisese, alături de alţi competitori – nume mai mult sau mai puţin cunoscute - la preselecţia pentru finala naţională a „Eurovision”-ului.  Haida-de! Sigur că informaţia, paradoxalǎ pentru mine, a avut darul să mă cam lase cu gura căscată, și asta exclusiv din pricina gîndului la cariera sa muzicalǎ de pînă acum, desfǎșuratǎ pe cu totul alte coordonate. Sau poate că înţelesesem io greşit şi era vorba despre prezenţa lui în juriul respectivei competiţii, ceea ce, de bună, seamă, ar fi însemnat cu totul altceva? Nu, Cezar avea să se  prezinte pe bune la sus-pomenitul concurs, în calitate de… concurent (!), fapt confirmat rapid de toatǎ mass-media româneascǎ. Ceva nu e în regulă cu Cezar, mi-am zis, şi asta mai ales după ce, într-o seară, cu puţin timp înainte de aflarea ştirii cu pricina, îl urmǎrisem într-un talk-show pe un post de televiziune în onoranta companie a sopranei Angela Gheorghiu, care a anunţat în premierǎ că va evolua alǎturi de el în concertul pe care tenorul italian Andrea Bocelli îl va susţine pe 25 mai la complexul „Romexpo” din Bucureşti (printre invitaţi figurînd nume grele ale scenelor muzicale internaţionale precum cele ale sopranei Paola Sanguinetti, al sopranelor din grupul „DIV4S” și al maestrului Marcello Rota, care va dirija Corul şi Orchestra Naţională Radio) dar și într-un recital cuprinzînd arii celebre din opere (la Moscova), acesta reprezentînd și pentru marea noastrǎ sopranǎ o premierǎ, ea cîntînd pentru prima oarǎ în duet cu un contratenor. În aceeași emisiune, Cezar a anunţat și cǎ binecunoscutul Vangelis (Evangelos Odysseas Papathanassiou, unul dintre cei mai importanţi compozitori și interpreţi de muzicǎ electronicǎ, de film și New Age din lume, un novator de geniu în domeniul muzicilor electro-acustice) va compune pentru el o piesǎ. Aferim! 

Foto: libertatea.ro

Sigur cǎ astfel de mǎrturisiri au avut darul sǎ-i extazieze pe foarte mulţi din tabǎra iubitorilor muzicilor de calitate dar care nu prea aveau habar cine-i Cezar al nostru și ce-i poate pielea. Însǎ la fel mulţi dintre cei care-l știau bine pe Cezar, fiind devotaţii admiratori ai artei dumisale (printre care încǎ mǎ prenumǎr) au fost stupefiaţi, participarea lui la concursul „Eurovision” punîndu-i serios pe gînduri. Adicǎ vii tu de pe marile scene ale unora dintre cele mai prestigioase teatre muzicale ale lumii, ești galonat cu mari premii internaţionale, vei cînta cu Angela Gheorghiu și Andrea Bocelli, ești pe culmea culmii valului, ca apoi sǎ dai cu bîta-n baltǎ și sǎ cobori într-un asemenea hal ștacheta propriei tale valori, luîndu-te la trîntǎ cu Narcis Iustin Ianău (un tinǎr contratenor în devenire, care pentru totala sa lipsǎ de experienţǎ n-a cîntat rǎu deloc), Cristian Prǎjescu, Robert Turcescu et comp. iar dupǎ o colaborare cu zeul Vangelis mai pui de una micǎ (sfrijitǎ rǎu de tot, pe care ar trebui s-o uiţi, dragǎ Cezar) cu… Smiley? Zǎu cǎ nu mai pricep o iotǎ! Dar sǎ revin…

Așadar, Cezar cu staff-ul sǎu din umbrǎ anunţǎ oficial, cu surlele și trîmbiţele aferente, participrea la „Eurovision”. Se declanșeazǎ o campanie de promovare destul de agresivǎ. Nu știu dacǎ i-a scǎpat vreun post de televiziune, vreunul de radio sau vreo publicaţie (de la tabloide la cele quality). S-a vǎzut cu ochiul liber faptul cǎ dintre toţi participanţii cu care și-a disputat finala la „Eurovision” (12 în total) a fost cel mai mediatizat. Între timp, nu știu dacǎ din proprie iniţiativǎ sau la propunerea altcuiva își ia numele de scenǎ „Cezar The Voice” (adicǎ Cezar e însǎși vocea, cu „vî” mare!). Aici, cred io, s-a fǎcut prima greșealǎ. Una de imagine. Nu cred cǎ din neștiinţǎ, ci mai degrabǎ dintr-o pǎguboasǎ infatuare, atîta vreme cît cel puţin douǎ uriașe personalitǎţi ale muzicii universale au fost supranumite „The Voice” („Vocea”), însǎ cînd atinseserǎ definitiv culmile gloriei: regretaţii Frank Sinatra și – ordinea este absolut valoricǎ! -  Whitney Houston, Și, păstrînd proporţiile, l-aș mai aminti în context și pe rusul Vitas (Vitali Vladasovici Graciov) - zis „The Perfect Voice” - din cel puţin douǎ motive: dupǎ opinia specialiștilor este contratenorul cu o voce unicǎ (al cǎrei registru cuprinde cinci octave!), datoritǎ cǎreia, în anii 2000, a și intrat în „Cartea Recordurilor” și apoi pentru vidoclipurile sale total neconvenţionale, care în mod cert au fost urmǎrite de Cezar şi ai lui cu mare atenţie. (va urma)             

                                                                                           

© Bogdan-Lucian Stoicescu

(Text publicat şi la adresa:  http://www.altphel.ro/2013/03/ave-cezar-muritorii-te-au-ales-iii/  și în ediţia tipǎritǎ, nr. 391, an VIII, 29 martie – 4 aprilie 2013, p. 23)