Ave Cezar, muritorii te-au ales!

(epilog)

Aşadar, spuneam că în urma televotului, pe primele trei locuri s-au clasat: Cezar (12 puncte), Robert Turcescu & Casa Presei (10 puncte) şi Luminiţa Anghel (8 puncte). După acordarea notelor de către membrii juriului, primele trei locuri au fost ocupate de grupul „Electric Fence”(12 puncte), Luminiţa Anghel (10 puncte) şi Cezar (8 puncte). Astfel, în urma adunării celor două punctaje, podiumul a fost ocupat, în ordine, de Cezar (20 de puncte), Electric Fence (19 puncte) şi Luminiţa Anghel (18 puncte).

Mai spuneam că în urma gestului descalificant al juratului Ştefan Naftanailă - care i-a acordat 0 (zero) puncte ! -, Luminiţa Anghel a pierdut prima poziţie în clasament! Asta în vreme ce patru membri ai juriului (inclusiv președintele, compozitorul George Natsis) i-au acordat lui „Unique” 12 puncte, ceilalţi doi 10 și, respectiv 7. Astfel, Luminiței i-au lipsit doar trei puncte pentru a câștiga votul juriului și finala (ea ar fi ieșit prima după media aritmetică fǎcutǎ cu punctele obținute din partea publicului), pe care le-ar fi meritat cu prisosinţă. 

Foto: realitatea.net

Reacţiile, în mod absolut firesc, au apărut chiar din seara finalei. „Este inadmisibil ca un om de radio care a fost la aproape toate concursurile Eurovision internaţionale, împreună cu echipa României, să considere că nu merit nici măcar un punct. Este un şoc pentru mine şi pentru toată echipa mea că acest domn a ales să nu-mi acorde nici măcar un punct şi mi-a dat nota 0", a spus Luminiţa Anghel. „Când am văzut că Luminiţa Anghel a luat zero puncte, pentru mine a fost chiar şocant. Nu m-am aşteptat la aşa ceva (…). A fost o surpriză pentru mine votul lui Ştefan Naftanailă, care este un profesionist al radioului public dar criteriile după care a votat îi aparţin în totalitate.” a mărturisitt regizorul şi organizatorul principal (din partea TVR) al finalei, Dan Manoliu. Pînă şi cîştigătorului, Cezar, piesa „Unique“ a Luminiţei i-a spus cîte ceva („Din punct de vedere muzical, este o piesă bună, dar prea elevată, complicată pentru publicul larg. Cu tot respectul pentru celelalte, este singura piesă care mi-a transmis ceva.”), numai pe dl Naftanailă – atins de-o cecitate şi o hipoacuzie patologice – l-a lăsat rece.

În replică, „profesionistul” Ştefan Naftanailă a slobozit, spre stupefacţia multora, o inepţie impardonabilă pentru un „specialist” recunoscut în branşă, despre prestaţia Luminiţei: „Am votat ţinând cont de calitatea piesei, a interpretării şi de capacitatea interpretului de a face faţă acestui concurs”, conchizînd sec: „M-am gândit bine la gestul meu. Nu doresc deocamdată să întreţin un conflict care să-mi strice şi mai mult imaginea de om de radio”. Păi nu prea ştiu cît de mult v-aţi gîndit la gestul ‘mneavoastră, stimate domn, dar io, unul, bag samă că v-aţi cam dat cu firma-n cap, atîta vreme cît caracteristicile prestaţiei solistei sînt exact cele înşiruite de dvs! Iar cît despre imaginea dvs de „om de radio”, vă asigur cu mîna pe inimă că e boţită rău de tot! Cu alte cuvinte, faptul că Luminiţa a cîntat foarte bine, că a mai evoluat în finala „Eurovision” în anul 2005 la Kiev (cînd alături de trupa „Sistem” a obţinut un onorant loc 3 cu piesa „Let Me Try”, performanţă egalată doar de Paula Seling & Ovi la Oslo, în 2010 cu piesa „Playing with fire”.) iar capacitatea ei de a face faţă unei asemenea competiţii este demult şî definitiv verificată.

Şi, atunci, ce să mai înţeleg din explicaţiile aiuristice ale lui musiu Ş.N.? De altfel, mulţi au fost sideraţi la aflarea notelor sale (inclusiv o parte dintre colegii din juriu), exprimîndu-şi serioase reserve faţă de onestitatea sa, întrebîndu-se dacă omul mai are vreun vizavi cu muzica în general şi dacă nu cumva discernămîntul său este greu pus la încercare întru aprecierea (obiectivă) valorii unei creaţii. Asta ca să nu spun că la mijloc ar fi fost şmenuri de o cu totul altă natură însă atît de obişnuite prin ograda noastră.

Mă apropii de finalul serialului meu cu un gust amar. Sincer, m-aş fi bucurat ca după devoalarea cacealmalei ăsteia, Cezar să facă un gest sublim şi să renunţe la locul întîi (ar fi fost marea bombă a competiţiei). Astfel ar fi tras şi un semnal de alarmă şi cred că ar fi căpătat, instantaneu şi fără efort, o simpatie şi popularitate – după care nu prea ştiu de ce aleargă aşa cu foc – uriaşe, care l-ar fi plasat definitiv în conştiinţa opiniei publice româneşti şi nu numai iar numărul fanilor săi ar fi crescut exponenţial.  

Sînt convins că la Malmö, aşa cum el însuşi a mărturisit revistei „TVMania”* („Mă gîndesc să aduc României un aport muzical de calitate”; frumos gînd însă mare atenţie la neglijenţele de limbaj – „aduc …un aport” – care nu fac bine deloc imaginii sale) Cezar va avea o evoluţie pe măsura talentului său, care să-i asigure dacă nu primul loc, măcar unul meritoriu. Bref, în aşteptarea marii performanţe a lui Cezar Ouatu (fără „The Voice”), îi doresc mult succes în continuare şi sper cǎ, indiferent de ce loc va ocupa,  faptul în sine să nu reprezinte nici pe departe cea mai mare ispravǎ a carierei sale muzicale!

 © Bogdan-Lucian Stoicescu

* nr. 754, 18 martie 2013, p. 7

(Text publicat şi la adresa http://www.altphel.ro/2013/04/ave-cezar-muritorii-te-au-ales-epilog/

și în ediţia tipǎritǎ, nr. 393, an VIII, 12 – 18 aprilie 2013, p. 23)