Haihui printre cuvinte (15)

Marina Abramović*

(cum să înveţi să bei apă)

Vreau doar să înveţi să bei apă în mod conștient. Să începem cu asta. O simplă ritualizare a vieții de zi cu zi. Ține apa cu ambele mâini. Închide ochii. Uită de toată lumea din jur. Apoi concentrează-te pe intenție: vei bea apă. Urmează să îți pui buzele, încet, pe marginea paharului. Să nu bei, doar să simți răceala lui. O singură înghițitură mică de apă. Înghite încet și simte cum aceasta îți hrănește fiecare atom din corp și cât de importantă este. Este viață. Fără apă nu poți trăi. Pune paharul jos. Ţine-ți ochii închiși. Dacă vei bea astfel timp de 10 minute, această apă nu mai este apă. Este forța vieții care te hrănește. Este simplu.

Prima mea biografie a început atunci când am parcurs Zidul Chinezesc: Ulay** dinspre deșertul Gobi, iar eu dinspre Marea Galbenă. Şi ne-am întâlnit la mijloc, doar ca să ne spunem «la revedere!». A fost dificil. Când am terminat și am spus «la revedere!» nu mi-am încheiat doar viața alături de Ulay ci și cariera, deoarece toate operele de artă au fost create împreună. La sfârșit aveam 40 de ani, eram grasă și urâtă – așa mă simțeam. Așa că m-am gândit că ar trebui să fac ceva radical diferit: să merg în teatru și să îmi joc viața. Așa a fost prima mea biografie.

L-am invitat pe Ulay să vină, deoarece expoziția***  era despre viața noastră. El a venit cu soția sa și ne-am salutat. Dar când a venit și a stat în fața mea, în acel moment, a fost diferit. Nu făcea parte din public. Îmi petrecusem viața cu el. Așadar, a fost un moment emoțional pentru amândoi.

Ulay  nu a fost singurul bărbat din viața mea. Au fost și alții. Dar asta a fost acum 32 de ani şi am avut și o altă viață după aceea. Dar hai să vorbim despre dragoste. Dacă m-ați fi întrebat asta (n.r. despre singurătate) acum trei ani, ar fi fost o întrebare foarte dureroasă. Iubești, ești dezamăgit, iubești iar, ești dezamăgit iar.

* http://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/marina-abramovic-este-aici

** artistul german Frank Uwe Laysiepen

***„The Artist is Present“, The Museum of Modern Art (MoMA), New York, 2010

Schimbarea la faţă

„El s-a schimbat la Faţă nu asumând ceea ce El nu era, ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători”

Sfântul Ioan Damaschin 

(Predică la Schimbarea la Faţă, 12 - PG 96, 564).

Teofan Grecul (sec. al XV-lea)

 Sf. Evanghelie după Matei 17: 1-9

1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.

2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.

3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.

4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.”

Anonim (Şcoala din Novgorod, sec. al XV-lea)

5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”.

6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.

7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.”

8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.

9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: „Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.”

61

Horaţiu Mălăele a împlinit azi vîrsta din titlu.

Îi vine cuiva să creadă aşa ceva? Mie, unul, nu!

Pen' că, privit într-o oglindă, numărul cu pricina reflectă o cu totul altă realitate…  

Aşadar, la mulţi ani, maestre!

„Distinşi invitaţi, dragi prieteni, stimaţi gură-cască! 

De ce „Rătăciri?". Nici poezia, nici proza, nici eseistica nu sunt nişte locuri în care s-ar aştepta cineva să fiu găsit. Eu însumi sunt surprins de această rătăcire, uneori programată, dovadă şi faptul că, după atâţia ani, abia am putut lega această carte, cu nu foarte multe pagini.

„Asta e o carte a poveştilor, a amintirilor, a vorbelor în vânt, care sper să răspundă curiozităţii cititorului venit cu gând precis sau din întâmplare să o cumpere. Cred că această carte îşi ajunge sieşi, aşa încât nu cred că voi mai comite o alta, intrând în grupul scriitorilor de circumstanţă, spre liniştea Uniunii Scriitorilor.

Şi pe urmă, eu m-am născut saşiu, cu rahitism în stare stabilă, reumatism poliarticular, rubeolă, rujeolă, otită, pecingine, puţin afon, puţin dislexic, puţin bâlbâit, adică toate argumentele unui eşec plenar. Faptul că am ajuns să public cărţi este o mare cinste pe care mi-o face viaţa. Mulţumesc Editurii ALL pentru efort, prietenilor pentru suport şi duşmanilor pentru reţinere. 
Să fiţi buni, sănătoşi şi veseli!” 

(Discursul scriitorului Horaţiu Mălăele la lansarea volumului „Rătăciri”)

http://www.horatiumalaele.ro/

SCAPINO