Mahalagii au fost, mahalagii sînt încă… (VI)
Meserie te halesc.
Așa cum aminteam mai devreme, catagrafia (recensǎmîntul) de la 1838 înregistrase în Mahalaua „Sf. Gheorghe Vechi”, într-un nomenclator sui-generis însǎ cît de cît sistematic, nu mai puţin de 54 de meserii (!) practicate de 190 de „capi de familie” (bǎrbaţi, adicǎ) alǎturi de ucenicii, calfele și rîndașii lor, multe dintre acestea însǎ – firesc, aș spune – dispǎrînd în mod natural pe mǎsura trecerii timpului, fiind înlocuite cu altele noi odatǎ cu avîntul vieţii economice în general și îndeosebi cu acela al industriilor de tot felul, dintre care cea petrolierǎ ocupînd locul fruntaș (cǎ doar nu degeaba Ploieștiul a fost gratulat de timpuriu cu sintagma „oraș al aurului negru”).
Strada Lipscani, una din principalele artere comerciale din Ploeștiul de odinioarǎ |
Așadar, într-o ordine a importanţei și numǎrului lor erau
muncitorii de tot felul, agricultorii (așa cum am mai pomenit, cele peste 200
de pogoane din proprietatea „mahalagiilor” fiind cultivate mai ales cu cereale),
apoi crescǎtorii de animale (oi, capre, cai, boi, vaci, porci) și stuparii.
Urma numeroasa tagmǎ a meseriașilor reprezentatǎ de croitori, cizmari,
cǎldǎrari, cojocari, dulgheri, sticlari, lumînǎrari, șelari (confecționeri de șei sau alte accesorii pentru
harnașamente), tǎbǎcari, boiangii (vopsitori de textile), abagii (fabricanţi și vînzǎtori de aba,
ţesǎturǎ groasǎ de lînǎ din care se confecţiona haine), zugravi,
bumbǎcari (lucrători care se ocupă
cu prelucratul bumbacului), sculptori în lemn, tîmplari, mǎtǎsari, argintari, herari (sau covaci, cu alte
cuvinte fierari), cavafi (confecţioneri de încălțăminte de calitate inferioară),
calpaccii (confecţioneri de cǎciuli), dogari și, în sfîrșit dar nu în ultimul
rînd, la fel de numeroasa breaslǎ a prestatorilor de servicii și a negustorilor:
bogasierii (comersanţi de
articole de manufactură, în special de pînzeturi fine pentru căptușeli de haine),
vînzǎtorii de brașovenii (mǎrfuri din Brașov, prǎvǎliile lor fiind înlocuite în
zilele noastre de celebrele „buticuri” în care se vînd mǎrfuri de … Beijing!), spiţerii
(farmaciștii), chervanagii (sau cǎruţași, proprietari de cǎruţe grele trase de minimum
4 cai cu care transportau mǎrfuri și persoane) și muscalii (birjari,
vizitii sau droşcari), pescari,
cherestegii, arendași, vǎcari, sureccii (negustori de vite cornute), grǎdinari,
bǎrbieri, bǎcani (vînzǎtori cu amănuntul de produse alimentare), bucǎtari, bragagii, brutari, simigii
(vînzǎtori de covrigi), cafegii, tutunari, ceauși și vǎtǎșei (funcţionari
publici inferiori), preoţi, logofeţi dar și dorobanţi (jandarmi). Sigur cǎ nu erau
singurele ocupaţiuni în urbea Ploescilor dar cam atîtea fuseserǎ identificate
atunci în mahalaua mea.
În faţa Primăriei se desfăşura „Piaţa Libertăţei”, în plin centru al Ploieştiului, gemînd de comersanţi…
|
Nu întîmplǎtor am
lǎsat la sfîrșit podgorenii, rachierii, cîrciumarii, dizeuzele și scripcarii,
capitol la care se stǎtea excelent în zonǎ, locuitorii de atunci (ca și urmașii
lor de azi) fiind mari amatori de zaiafeturi și alte derivate ale parangheliei.
Dar despre toate astea, sǎptǎmîna viitoare. (va urma)
© Bogdan-Lucian
Stoicescu
(Text publicat la adresa: http://www.altphel.ro/2013/04/mahalagii-au-fost-mahalagii-sunt-inca-vi/
și
în ediţia tipǎritǎ, nr. 392, an VIII, 5 – 11 aprilie 2013, p. 10)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu