Haihui printre sunete (1)

                                                                   

Dane dragule,*

‘s întru totu’ de acord cu consideraţiunile lu’ matale vis-à-vis de Queen + Paul Rodgers. Albumul e minunat şi, aşa cum cred că ţi’am mai spus, se simte din plin “laba” (nu de urs, ci de...bijutier!) lu’ Paul Rodgers... 

Iar cît despre ½ Queen (May & Taylor), nimic de zis, jos pălăria! Profesionişti totali, dom’le! Io am zis de mult că Brian May e un muzician excepţional şi un chitarist aşişderea (mulţi nu mi’or da dreptate, da’ e treaba lor...) dar care a avut, poate, neşansa să stea mult prea retras în umbra lu’ Freddy, despre care n’aş zice, totuşi, că a fost un vocalist lipsit de talent... 

O dovadă ar fi şi faptul că o soprană de talia doamnei Montserrat Caballé, nemaivorbind de domnul numit Luciano Pavarotti , au cîntat alături de/împreună cu ‘mnealui... Din păcate, vedetismul lui excesiv şi, nu în ultimul rînd, o uriaşă doză de extravertire l’au împins (inevitabil!) către zona kitsch-ului şi a unor lucruri superficiale, de slabă factură artistică şi muzicală (nu, nu vreau să fac nici o referire la preferinţele lui sexuale, care şi ele, la un moment dat, n’aveau cum să nu’şi pună amprenta, în sens negativ, evident)... Queen a însemnat ceva în muzica rock serioasă, după umila’mi părere, cam pînă la albumul The Game (şapte albume, dacă nu mă înşeală memoria ţinerii de minte, parcă)... Adică pînă în clipa în care ei au renunţat la propriu la sintagma No  synthesizers, care apărea, aşa cum bine ştii, invariabil, pe coperta ultimă a albumelor lor.

Iar ce se întîmplă acum pe albumul The Cosmos Rocks (Queen & Paul Rodgers), n’are nici o legătură cu sound-ul vechiului Queen... Poate nici măcar ăi 20 la sută cît ai zis tu... Sonorităţile care ni se par cunoscute (şi care apar ici şi colo) sînt ale lui May... De altfel, nici n’ar aveau cum să lipsească... Doar “le style c’est l’homme même”, nu? Parc’aşa a zis Buffon ăla... Sound-ul Queen, după părerea mea, este creaţia lui May...

Cît despre  Robert Plant – că tot vorbim despre vocalişti – el face parte din specia rară a geniilor… Cu tot respectul pentru domnul Chris Farlowe ot Collosseum – vocalist excepţional, e drept – dar Plant, parafrazînd spusa lui Nichita Stănescu, a fost atins de pana îngerilor... Omu’ cam face ce vrea cu vocea lui, moşule... Una, Janis Joplin, zicea în vremurile ei de glorie că dacă nu era Plant, nici ea n-ar fi fost... Cît despre  Led Zeppelin, aici intrăm pe teritorii “minate”... Nu degeaba a zis John Lennon la destrămarea “Beatles”-ului: “Nu fiţi trişti că a murit The Beatles...S-a născut Led Zeppelin!” ... Şi avea dreptate, barosanu’!!!

© Bogdan-Lucian  Stoicescu

*Scrisoare aproape deschisă către pretenaşu’ Dan Costineanu, drept răspuns la articolu' lui, citibil la adresa                                                             http://www.phonline.ro/2008/10/31/costineanu-stie-queen-paul-rodgers-free-bad-company/)