Lumea lui Caragiale*(I)

Păreri libere

„Învîrtește-ți dar condeiul de zece ori prin în cerneală pînă să scrii un cuvînt, și, după ce l-ai scris, gîndește-te de o sută de ori dacă nu trebuie șters, nu de dragul stilului, ci de teama primejdiei. Oricînd îți va clipi prin minte ceva care ți-a încărcat sufletul, ori înveselindu-l cu prisos, sau mîhnindu-l peste măsură, stinge repede scînteia care-ți poate aprinde foc în cap. Șterge cuminte șirurile ce simți bine c-ar plăcea la foarte multă lume, ofensînd pe acei cîțiva mai puternici decît aceasta, și înlocuiește-le cu cea mai sălcie platitudine, și ferește-te chiar atunci să nu cumva s-aluneci afară din tonul amabil al sfintei banalități.”
Caragiale**
(1900)

(în Opere, vol. IV, ediție critică îngrijită de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu și Liviu Călin, Editura Pentru Literatură, București, 4 vol.,1959–1965, p. 425)

Caragiale alături de soția sa, Alexandrina Burelli

* Este titlul unui text scris în 1931 de Mihail Ralea și reeditat pentru prima oară în volumul Valori din 1935, apoi în 1977 în Scrieri, vol. II, Editura „Minerva”, București, pp. 609-613)
** Voi dedica o serie de texte de și despre maestrul nostru, mai puțin cunoscute sau cu circulație mai restrînsă, în zilele ce urmează, sub acest generic, ca un modest dar sine qua non omagiu venit, de peste vremi, marelui nostru scriitor.