marți, 30 iunie 2015

Haihui printre cuvinte (43)


Drumul cel mai scurt spre tine însuți

În primăvara anului 1979 a trebuit să fac cele șase luni de stagiu militar cu termen redus la o unitate de infanterie din marginea Bacăului. În unele amieze, spre seară, plutonul meu era dus pe niște câmpuri –asta se întâmpla în mai – de unde se vedeau la dunga zării, nimbate de albastru, dealurile pe care erau așezate două sate de ceangăi, unul dintre ele numindu-se Luizi Călugăra. La o depărtare de zeci de metri unul de altul, cu automatul fără încărcător și masca de gaze alături, eram lăsați acolo o oră, două sau trei... Pe câmpurile acelea mi-am amintit de-o carte a lui Iovan Ducici, Cetăți și himere, și de „liniștea din împrejurimile Romei”. Ducici fusese unul dintre miniștrii plenipotențiari interbelici ai Iugoslaviei acreditați la București și, pentru a-i face plăcere, în spirit foarte românesc, gazdele sale i-au tradus volumul pomenit, un altul la fel de frumos, Comoara împăratului Radovan, și o plachetă de aforisme.
Nu era prima oară când atmosfera sau clima unui loc trezeau sugestii livrești. În 1982, an cu o iarnă nespus de blândă, în Ajunul Crăciunului, treceam cu un prieten prin Cișmigiu, el în talie, eu îmbrăcat cu un trenci subțire. Vremea blândă  și umedă m-a făcut să exclam: „Parc-am fi la Roma!”. Nu fusesem niciodată acolo, însă mi-a venit în minte o frază din romanul lui Pier Paolo Pasolini, Una vita violenta: „Roma tutta era gocciolante”. 
Dan Ciachir
(Drumul cel mai scurt spre tine însuți, editura Timpul, Iași, 2015)

miercuri, 24 iunie 2015

Mai mult ca moartea...

Psalm real (XV)*
 Fără putere, fală, voință sau un ban
Stau singur cu mîncarea rămasă peste an
Stau singur iar în casa-mi de nedereticat
Neridicat la masă și singur cu un pat
Ca o lumină-n lampă, ca steaua fără plozi
Sunt fluturii doar îngeri și clipele Irozi
Sunt singur fără Tine, Tu, Doamne, Tu, Iubire
Ce ești înfăptuire și ești nemărginire
Mai singur ca Psalmistul mă-ntreb pentru o dată
De merită și viața atîta lăudată
Fără vedere, auz, fără plecări, nădejde
M-arunc în somn bicisnic și singur între perne
Și-n inimă nu-mi joacă lumina unei vieți
Stau, de materii grele și tot privesc pereți
Și-acum, cînd semnul crucii pe foaie îl însemn
Văd în icoane sensul rupînd putridul lemn

Ion Stratan


* Din volumul „Mai mult ca moartea”, editura Axa, Botoșani, 1997

Muzicoteca de dinamită (remember the old times...)

Tull. Jethro Tull. Live at Tampa Stadium (1976) Îi ascultam de ceva timp, nu cu mult înainte de 1976-1977 (epoca de cînd datează concertele ...