„M-am trezit în revărsatul zilei, fără să-mi amintesc unde mă aflam.
Copila dormea mai departe cu spatele la mine, ghemuită ca un făt. Am avut senzația neclară că o simțisem sculându-se în beznă și că auzisem apa trasă la baie, dar se putea prea bine să fi visat. A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoșteam vicleșugurile seducției și veșnic îmi adusesem la întâmplare iubitele de-o noapte, mai curând luîndu-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați, de cele mai multe ori, și întotdeauna pe întuneric, pentru a ne închipui că suntem buni.
În noaptea aceea am descoperit plăcerea incredibilă de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii.”
Gabriel Garcia Marquez
(Povestea târfelor mele triste, Rao, 2004)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu