miercuri, 9 noiembrie 2016

Lumea (virtuală) în care trăim (6)

Un amic de pe FB, o persoană cultivată, inteligentă, plină de spirit (așa mi s-a părut a fi pînă azi), acum vreo 13 ore, a trosnit două rînduri de „mulțumire” celor care l-au felicitat (printre care mă prenumăr) cu prilejul onomasticii sale de ieri, de se sparie gîndul, vorba cronicarului. Luați d-aici: „FB: tone de icoane, buchete de flori şi alte marafeturi, de unde am remove tag imediat, bineînţeles. Dar de ce această nebunie? De ce delirul?”
Mi-am permis, în miez de noapte, cînd omul își scrisese rîndurile, măcinat fiind de-o tristețe fără leac, greu sau chiar imposibil de pătruns, să-mi exprim nedumerirea vizavi de această ieșire (ori deraiere în peisaj) a lui, complet nelalocul ei, străină firii sale și să mă întreb în barbă, întrebîndu-l, oare cum va reacționa cînd alții-l vor înjura ca la ușa cortului, pen’ te miri ce chestie. N-așteptam nici un răspuns, fiind sigur, sută la sută, că va șterge rîndurile mele. Bănuiala avea să mi se confirme, în dimineața asta. Comentariul meu fusese eliminat.
Oare ce i-o fi provocat bîzdîcul? Doar faptul că s-a simțit agresat de tag-urile prietenilor virtuali? Păi, atunci, oare ce caută stimabilul pe FB, în loc să-și consume singurătatea-i celestă într-o sihăstrie, retrîngîndu-se pustnicește, în codri ori în munți, din calea năvălitorilor barbari?

Niciun comentariu:

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...