„...singur sîngelui de-acum”
Nichita Stănescu
Călin Barbu Angelescu (1957-2002) se naște și își va
petrece copilăria, adolescența și tinerețile la Ploiești (precum Tolstoi, pe
care-l iubea nespus, la Iasnaia Poliana), unde și absolvă școala primară, gimnaziul
și liceul („C. D. Gherea”). Urmează studii la Universitatea Politehnică din
București, nefinalizate. Temperament vulcanic, nonconformist, nesupus, naiv și
visător, participă la evenimentele din decembrie 1989 din București. Scrie versuri încă din
perioada liceului dar va debuta editorial peste ani, cu volumul Natură moartă
cu accesorii (ed. cartea Românească, București, 1990).
Un an mai tîrziu,
împreună cu soția și cele două fetițe, se stabilește în Olanda.
În 1994 i se tipărește, la editura Du Syle, volumul „Vârsta
politică”, în care „sunt depășite ingenuitățile debutului și se face simțită
vocea unui poet matur, deopotrivă tandră și angajată.”
(Claudiu Komartin http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2016/05/poemul-saptamanii-42-calin-angelescu.html).
Reîntors în țară, își cumpără o modestă căsuță în localitatea Cârlibaba (Suceava), unde se retrage într-un anonimat bine lucrător și unde-și va petrece ultimile zile pămîntene, înconjurat de cei apropiați. Și unde, în micul țintirim, repauzează, obosit înainte de vreme, de prea agitata-i viață...
Îi va mai apărea, postum, un ultim volum de poezie, „Bătrânețe fără tinerețe și moarte fără de viață”, la Editura Muzeului Literaturii Române (în 2002).
Tot în anul 2002, un grup de prieteni muzicieni, reuniți în trupa de rock progresiv „Calandrinon”, va scoate pe CD, albumul „Galeria de vise”, întru memoria lui Călin (https://www.discogs.com/it/Calandrinon-Galeria-De-Vise/release/3803992), conținînd 10 piese pe versurile sale. Una dintre acestea („Pisica neagră”), este compusă de însuși Călin, care era un chitarist autodidact și un rafinat cunoscător de muzici cu ștaif...
Prietenii știu despre ce e vorba...
(Claudiu Komartin http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2016/05/poemul-saptamanii-42-calin-angelescu.html).
Reîntors în țară, își cumpără o modestă căsuță în localitatea Cârlibaba (Suceava), unde se retrage într-un anonimat bine lucrător și unde-și va petrece ultimile zile pămîntene, înconjurat de cei apropiați. Și unde, în micul țintirim, repauzează, obosit înainte de vreme, de prea agitata-i viață...
Îi va mai apărea, postum, un ultim volum de poezie, „Bătrânețe fără tinerețe și moarte fără de viață”, la Editura Muzeului Literaturii Române (în 2002).
Tot în anul 2002, un grup de prieteni muzicieni, reuniți în trupa de rock progresiv „Calandrinon”, va scoate pe CD, albumul „Galeria de vise”, întru memoria lui Călin (https://www.discogs.com/it/Calandrinon-Galeria-De-Vise/release/3803992), conținînd 10 piese pe versurile sale. Una dintre acestea („Pisica neagră”), este compusă de însuși Călin, care era un chitarist autodidact și un rafinat cunoscător de muzici cu ștaif...
Prietenii știu despre ce e vorba...
4 comentarii:
Frumoasă melodia. Nu ai poezia la îndemînă?
Acum, nu. Trebuie să ajung acasă și o iau de pe cd. Din cîte știu de la băieți (din păcate trupa nu mai activează pentru că acum doi ani, vocalistul Cătălin Ioniță a murit și el) versurile de pe cd nu au intrat în nici un volum al lui Călin...
mulțumesc
N-aveți de ce!
Trimiteți un comentariu