Aici, în grădina-livadă de la Iedera, ca-ntr-o altfel de biserică, ne
simțim, mai mult ca oriunde, cel mai aproape de Bunul Dumnezeu. Atît de
aproape, încît îi simțim respirarea răcoroasă alintînd firele verzi și crude
ale ierburilor parfumate, învăluiți de miresme necunoscute și-i vedem zîmbetul satisfăcut pe chipul
Său străluminat în aerul pur și nefiresc de limpede al dimineții, sub primele
raze de soare, prefirate printre florile primăverii...
E o liniște mare, în care doar zumzetul molcom al fetelor-albinele – cu
ele, Prea Bunul, chiar că s-a întrecut pe Sine, într-ale creației, dînd la iveală
aceste minuscule creaturi perfecte! – vibrează, mișcînd ușor,
aproape imperceptibil, grăunții de polen ai florilor de măr...
Să fim bucuroși că încă ne mai putem bucura de toate aceste minunății ce
ne-au fost date fără a ni se cere nimic în schimb!
(fotografii de © B.-L.S.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu