miercuri, 31 mai 2017

Haihui printre imagini









Întotdeauna, bibliotecile, anticariatele și buticurile de antichități 
(lăsînd de-o parte muzeele și altele asemenea, că astea-s altă mîncare de pește!)
 au reprezentat (pentru mine, cel puțin) adevăratele oaze de liniște și siguranță. 
Unde timpul se scurge altfel, pentru că ascultă de alte legi decît în alte locuri...
 Cum este, bunăoară, și această liliputană „discărie” (nu știu dacă în DEX există cuvîntul, e o scorneală a mea, o traducere extrem de liberă după disquaire, hehehe!), 
„L'Occase de l'Oncle Tom”, din Strasbourg, 
unde mi-am petrecut ore-n șir, zile de-a rîndul,
 cotrobăind printre viniluri, cd-uri, dvd-uri, casete audio/video 
și tot felul de vechituri de-a pururi... noi! 
Adică după muzicile tinereților mele, cu care am crescut...
 E o nebunie, am avut senzația, la un moment dat, că vagabondez printre propriile-mi amintiri!




Haihui printre cuvinte


Omul drept nu este acela care nu nedreptățește pe nimeni, ci acela care, avînd putere să facă rău, se ferește să-l facă.”
Pitagora

Gîndul zilei


Mă uit la unii reprezentanți ai clerului: confiscați de o evlavie standardizată și de comodități omiletice adormitoare, somnolenți ideatic și camuflîndu-și platitudinea printr-un arogant discurs despre smerenie, supărați pe Occident, pe cultură, pe intelectuali, pe catolici, pe budiști, pe tot ce e neortodox pe suprafața pămîntului, lipsiți de subtilitate duhovnicească și încremeniți în docilitate ierarhică, sub pretext că «fac ascultare». Mă uit și la unii intelectuali: «luminați», adică bucuroși să ignore orice tradiție, gata să creadă în OZN-uri mai curînd decît în Dumnezeu, siguri pe inteligența și pe amplasamentul lor «spiritual», mereu la curent cu ultima modă, mereu «corect» orientați politic, fără nedumeriri, fără penumbre, fără întrebări reale (căci mai toate răspunsurile sînt livrate prompt de «știință»).”
Andrei Pleșu, 
(„Despre domni”)

duminică, 28 mai 2017

Haihui printre imagini


Cititul nu dăunează grav longevităţii... (III)






Haihui printre sunete


Mark Knopfler sau despre sunetul Dire Straits


Mark Knopfler & Chet Atkins


Romeo & Juliet
Sultans Of Swing

joi, 25 mai 2017

Gîndul zilei

"Nu ştiu de ce maliţiozitatea populară a dat exclusiv în spinarea ţiganului dorul de a ajunge împărat. Acest dor stăpâneşte masa omenească toată. Cei liberi de această pornire sunt exemplare cu totul rare, ciudate şi, cum cred, deosebit de preţioase ale speciei noastre."
Paul Zarifopol
("Geniul organizator")

Haihui printre imagini (şi cuvinte...)


GUTUIUL JAPONEZ

"Orice trăieşte este mai bun decît orice lucru care pretinde a fi doar în viaţă."
G.B. Shaw

"La o anumită vârstă, devine tot mai greu să-ți amintești ce ai făcut ieri. La 90 de ani nici nu mai contează. Mergi înainte împotrivindu-te sau abandonând lupta. Lucrurile mici devin importante: o floare, o pisică, un bol de cristal, un copac și frânturi salvatoare dintr-un trecut rememorat. O incursiune dulce-amară în prospețimea clipelor care zboară de-a lungul unui prezent perfect continuu, indiferent de vârstă."


marți, 23 mai 2017

Haihui printre sunete

Back To The Blues it means Back To The Roots (II)

Sweet Home Chicago
Buddy Guy, Eric Clapton, Johnny Winter, Robert Cray, Hubert Sumlin

 Kiss Of Death
Tinsley Ellis

Keep it to Yourself
Sonny Boy Williamson

When The Hurt Is Over  
Mighty Sam McClain

 The Sky is Crying
Gary B.B. Coleman

Why Is It So Hard 
(Live on KEXP)
  Charles Bradley

 Ganges Delta Blues (A Meeting By The River)
Ry Cooder & V.M. Bhatt






Haihui printre imagini

Grădina noastră...
(Iedera 19. sîmbătă.mai 2017)























Haihui printre cuvinte

 „Dacă tot coboară din maimuţă, omul poate să și urce la loc.”
Buster Keaton

luni, 22 mai 2017

Gîndul zilei

Creând oameni vii, cu viață proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternității. Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsația vieții. Când ai reușit să închizi în cuvinte câteva clipe de viață adevărată, ai realizat o operă mai prețioasă decît toate frazele frumoase din lume. Precum nașterea, iubirea și moartea alcătuiesc enigmele cele mai legate de viața omenească, tot ele preocupă și pe scriitorul care încearcă să creeze viață.”
Liviu Rebreanu

Haihui printre sunete


Herbie Hancock 
(feat. P!nk and John Legend)

Don't give up






Haihui printre cuvinte

Ei bine, Ion își trage originea dintrʼo scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pământul jilav, lipicios. Eșisem cu o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea... Deodată s-a plecat și a sărutat pământul. Lʼa sărutat ca pe o ibovnică...Scena mʼa uimit și mi sʼa întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci numai ca o simplă observație.Nici măcar nʼam fost curios pentru ce a sărutat omul glia. Mʼa observat pe urmă și el, căci, prefăcându-se că e grăbit, a luat-o repede spre sat. Cu toate că nu-i văzusem fața și deci nu-l recunoscusem, aș fi putut afla cine a fost și ce l-a îndemnat să facă acest gest atât de neobișnuit. Dar, repet, mʼa interesat numai ca bizarerie, ca o ciudățenie țărănească.
Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, de lângă Năsăud, unde stăteau părinții mei de vreo zece ani și unde tatăl meu era învățător.”
Liviu Rebreanu
„Mărurisiri” (1932)
(în vol. „Amalgam”, 1943)


vineri, 19 mai 2017

Gîndul zilei

"Oamenii care n-au spiritul nervos-imitator, nici înjosit de apetituri şi vanităţi particulare, se ţin, în chip firesc, departe de grosolăniile modelor intelectuale sau politico-sociale. Singură atenţia acestor oameni m-a interesat şi mi-a călăuzit scrisul."
Paul Zarifopol
("Din registrul ideilor gingaşe")

Clin d’oeil

Un tip îşi bea berea la un bar. Se uită la femeia masivă de lîngă el şi îi spune şoptit:
– Vrei să-ţi spun un banc tare cu blonde?
Cu o voce tabagică, gacica îi spune răspicat:
– Pînă să te apuci să-mi spui bancul, tre să clarificăm cîteva detalii. Sînt blondă, am 1,80 m, 80 de kg şi sînt campioană balcanică la judo. Blonda de lîngă mine are 1,90 m, 90 de kg şi este colonel de aviaţie. Cea care stă lîngă ea are 2,05 m, 100 de kg şi este componentă a lotului naţional de haltere şi, ai ghicit, e tot blondă. Mai ai chef să ne spui bancul ăla cu blonde?
– Nu prea, răspunde tipul cu o tristeţe iremediabilă în glas. N-am răbdare să vă explic poanta de trei ori…

Haihui printre imagini



Un cuvînt pe zi (13)

PILEALĂ, pileli (subst. fem.) – băutură alcoolică – spirtosă – de foarte proastă calitate; sin.: adio, mamă!, nani-nani!, șterge-mă din cartea de imobil, verde de Paris, te-am zărit printre morminte, adormire, agheasmă, albitură (alb 40 = vodca de pe vremuri), basamac, bibliotecă, calciu, calmant, ciorbă, dezinfectant, doctorie, genocid, glicerină, insecticid (cu varianta DDT), întăritor, lichid, macheală, matrafox, pimos, pișvaser, pivo, poșircă, prescură, specială, stropeală, șampanie penală, șnaps, șoricioaică, tărie, trăscău, trotil, țuischi, udătură, udeală, ulei, visichi, zăhărel. 
Mulțumiri importante lui Miki pentru semnalarea sinonimelor: cadă, electrod, găinaț, pufoaică.

Un cuvînt pe zi (12) / (upgrade)

MATRAFOXAT, -ă, matrafoxați, -te (adj.) – băut, beat (cu referire la o băutură alcoolică – spirtoasă – de proastă calitate); sin.:achiu, afanisit, afazit, arămit, aromit, chilacciu, chiurluit, ciobit, cu țuica-n nas, drogat, drincuit, împărtășit, într-o dungă, matol, mache, obosit, ochit, șprițuit, trăscănit / troscănit, tuflit, turlac, vopsit, văruit.

Haihui printre sunete (I)

Back To The Blues it means Back To The Roots

Ike & Tina Turner 
 I've Been Loving You Too Long
(Live, 1976)

Humble Pie
Rollin' Stone

Sun Seals
Telephone Angel


Lonnie Mack & Stevie Ray Vaughan
Oreo Coockie Blues


James Cotton
Got My Mojo Working


Creme , văpsele, sulimanuri (10)

Motto: 
„Progres, mare progres, n’avem ce zice! Dar și lichele multe…” (Caragiale)
Profesia de cronicar high-life nu este ușoară, fiindcă trebuie să scrii despre dame, și damele sunt dificile, pretenţioase, capriţioase. Spui de una o vorbă bună, superi pe alta; spui rău de alta, atunci nu mai poţi pretinde că ești un om galant; insiști cu osebire asupra uneia, dai loc la bănuieli; neglijezi pe vreuna, îi inspiri o ură primejdioasă. Mai ales într-o societate foarte restrînsă și foarte aleasă ca societatea din Târgul Mare, un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenţia cu cea mai mare stricteţe. Grea profesie, ce-i drept (...) ” 
(High-life)

Hai-hui printre cuvinte

Nu simţi cum circulă prin tine uneori esenţa depărtării? Făcută din trei patimi: a lucrurilor care au fost cîndva cu noi și nu mai sînt, s-au dus departe pentru totdeauna; a celora de care pentru totdeauna ne-am îndepărtat; și-a celor care-au fost și sînt departe și vor rămîne departe, orice-ar fi.” 
Petru Creţia
(„Norii”)


joi, 18 mai 2017

Gîndul zilei

„Narcis este dovada că ne putem îndrăgosti de vizibilul pur, ceeace dovedește cât de zănatică poate  fi forma iubirii. Și totuși, sau tocmai de aceea, unii dintre noi ar putea muri pentru vizibilul pur.”
Petru Creția
(„Oglinzile”)

Haihui printre imagini

Sîmbătă 16 mai 2015, înainte de lansarea volumului Lungul drum pînă departe al prietenului Marian Ruscu, Dumnezeu să-l aibă-n pază!, în parcarea de la „Paralela 45”. Buchetul de flori îi era destinat, de fapt, Cristinei, soția dumisale. Sper că, într-un final, florile să fi ajuns la destinatară. Dacă nu, vina aparține în exclusivitate dragului prieten, pricina fiind, certamente, fireștile emoțiuni generate de evenimentul care urma să se întîmple... 


După lansarea din 16 mai, o parte a celor prezenți a ajuns (după oarece abateri de la traseu) la „Micul Trianon” de la Florești. Împreună cu Marian Ruscu, alături de care, în tinerețile noastre de băiuței cuminți (acum aproape 20 de ani, o, tempora!) am pritocit și am adus pe lumea presei ploieștene săptămînalul „Concurentul”. În care ʼmnealui deținea rubrica „Instigator” (pe prima pagină) iar tetea, „Pod peste ape tulburi” (pe ultima)... Ce vremuri... 


p.s. Mulțumiri dnei Mariana Crăciun  și junei Irina Florea pentru aceste memorabile portrete, adevărate eternități de-o clipă, hehehe!

Creme,văpseluri, sulimanuri (9)

Un bun prieten îmi trimite pe mail fotografia de mai sus, întrebîndu-se/ întrebîndu-mă dacă io văd vreo legătură între poziția geo-strategică (ce-mi mai plac mie „esprimările” astea sulimenite, mor de dragul lor!) cu turuʼ gata de treabă al Romanelei noastre pe această hartă și felul cum sîntem tratați de maica-mare Europa („civilizată”). Cu alte cuvinte, dacă de aici ni s-ar trage. Păi sigur că există o legătură, vizibilă cu ochiu' liber, și încă de la o poștă! Daʼstau și mă-ntreb acum: o fi mai bine cu capu-n țărînă, ca spaniolii, de să-ți vină sîngele din cap în ochi, ori cu preacinstitul cur (c-așa a spus și domʼ profesor Graur, odinioară, că-i zice pre frumoasa românească neaoșă, neagreînd sclifositul fund) pardon, scuzați!, pregătiți să facem spate la orice, gata de primire (de la Estul Sălbatic, de unde, pe vremuri, venea însăși lumina iar acum ploaia, după cum le fredonează băiuțeii ăia de la Proconsul), ori de tragere (de aghioase, că altceva ce?, spre același Est Sălbatic), ca noi? Cît despre faptul că d-aici ni s-ar putea întîmpla ceva, plăcut ori ba, iar mi-e greu să mă pronunț. Poate numai Bunul Dumnezeu să ne lămurească-n vreun chip, însă nu prea cred că El se bagă în asemenea cestiuni încurcălit-afurisite, care țin, mai degrabă, de fișa postului lui Aghiuță! 

miercuri, 17 mai 2017

Haihui printre cuvinte


Mircea Dinescu

Povestea vîntului din răsărit, spusă de el însuși
Un vînt străin, purtînd în păr stamine,
intră în sat și întrebă de mine,
zicînd că în o mie nouă sute șaișpe
l-a cunoscut, cînd lumea era vraiște,
pe străbunicul meu, căprar la tun,
ce l-a servit cu-o mînă de tutun
să-și răsucească singur o mahorcă,
cît bagă el pe țeavă praf de orgă
și cît o smîngăli pe-o ilustrată
trei vorbe pentru-o neștiută fată
care s-a transformat în străbunica.
“Eram pe-atunci firav, ca mai nimica,
dar zăpăcit i-am smuls din mîini scrisoarea
și m-am jucat ca orbul cu ninsoarea
pe cîmpul unde înfloreau cadavre.
Zadarnic a strigat la mine: “Stai, bre,
că am uitat să pun pe plic adresa!”
căci ajunsesem crivăț la Odessa
și-apoi hatman de vijelii în Bug,
unde-am dansat gopak cu meșteșug
chiar cu Tătucul și să nu te miri
c-am dărîmat trei mii de mănăstiri.
Cînd sființii de vopsea cădeau din turle,
el, Fiul Votcii, începu să urle
și-am deslușit pe chipu-i hedonist
paloarea unui fost seminarist
ce-a încălcat un tainic legămînt
și-i pusei pe obraz vărsat de vînt
și, lepădîndu-i hoitul la Kremlin,
m-am liniștit și bat cu mult mai lin
de-am regăsit acum, la voi, pe coastă,
răvașul de căprar către nevastă.
Cimitir cu fusta verde
Îți amintești lăcusta ce ți-a sărit pe fustă,
pe fusta ta cea verde amirosind a pustă,
cînd i-ai șoptit ironic: Ți-e foame? Ia și gustă!

Te-aș fi mîncat eu însumi, flămînd, ca pe o pîine,
ți-aș fi înfipt în coapsă colți fioroși de cîine,
dar mi-ai șoptit ironic: Nu astăzi! Poate mîine…

Iar mîinele acela n-a mai sosit vreodată,
te-am căutat zadarnic în orice trup de fată,
săpînd cu-nverșunare de ocnă la lopată.

Și-acum îmi ieși în cale subit pe o alee
și răsucești în mine aceeași tandră cheie
și porți tot fusta verde de tînără femeie.

Dar ca s-ajung la tine mi-ar trebui probabil
o aprobare scrisă de-un tenebros contabil
să sap iarba crescută în patul tău arabil.

Gîndul zilei

 Cînd nu ești sigur de firea unui om, studiază-i cu atenție prietenii...

Haihui printre imagini


Cititul nu dăunează longevității...(II)



Haihui printre sunete

Taraf  De Haïdouks / Taraful din Clejani 
No Man Is A Prophet In His Own Land
(un documentar scris și regizat de Elsa Dahmani)


Lăutarii din Clejani
Povestea ultimei generații
 (un documentar de Mihai Voinea & Alex Varninschi )