marți, 28 februarie 2017

Gîndul zilei

„Cînd puterea dragostei va învinge dragostea de putere, atunci va fi pace în lume.”
Jimmi Hendrix



Lumea în care trăim (30)


Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Cuvioși Ioan Cassian și Gherman, în anii nebisecți pe 28 februrie iar în cei bisecți, pe 29.


Sfîntul Ioan Cassian (născut într-o familie nobilă în jurul anului 360 d. Hr., în provincia Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, unde, într-un mod elevat, s-a format cultural și spiritual) a fost atras de viața monahală încă din copilărie („Din copilărie, m-am aflat printre călugări”, cum va scrie mai tîrziu). Aici avea să deprindă și primele noțiuni de limbă latină (dar și de greacă), în care își va scrie, ulterior, operele („Convorbiri duhovnicești”).  

Coperta primă a numărului 2/2017
 al revistei Sfinții Ortodoxiei,
 dedicat integral vieții și personalității
 străromânului sfînt, Ioan Cassian
Posesor al unei educații temeinice, primită în familia sa (care deținea un important domeniu în apropierea cetății Istria), la doar 17 ani, împreună cu bunul său prieten Gherman („frate după duh, nu după trup”), pleacă spre Ierusalim, închinoviindu-se într-o mănăstire din Betleem. Întîlnirea de aici cu avva Pafnutie, decisivă, îi determină să-l urmeze, întru desăvîrșire, în Egipt (în regiunea pustiului Wadi el-Natrun, în lăcașul Sketis, păstorit de avva), însușindu-și viețile, faptele și învățăturile marilor nevoitori și schimnici ai pustiei, timp de mai bine de 20 de ani. 

*
La acel nivel al sfinților, care erauca niștestele foarte luminoaseîn noaptea acestei luni, l-am văzut pe cuviosul Pafnutie, deosebit ca putere între ei prin marea strălucire a științei sale. Deși locuia de tînăr într-o chilie la o depărtare de cinci mile de biserică, nu s-a mutat niciodată în alta mai aproape și nici în anii bătrîneții nu l-a supărat lungimea drumului, cînd venea sîmbăta și duminica la biserică. Iar după slujbă nu se întorcea cu mîinile goale, ci aducea pe umeri un vas cu apă folosit pentru toată săptămîna, neprimind nici cînd avea 90 de ani să-i facă acest serviciu unul dintre cei mai tineri. Întrecînd prin atîta zel chiar virtuțile anahoreților, prin dragoste și stăruință era mai presus de toți în trăirea contemplării dumnezeiești.
Sfîntul Ioan Cassian
„Convorbiri duhovnicești”, III

Cei doi pleacă apoi la Constantinopol (aici vor rămîne trei – patru ani), unde întîlnirea cu Sf. Ioan Hrisostomul – cunoscut, îndeobște, drept Ioan Gură de Aur („podoabă a preoțimii din Constantinopol”, cum îl va numi), genialul predicator și mare duhovnic, pe atunci Arhiepiscop al marii cetăți a Imperiului Roman de Răsărit, cea mai importantă personalitate a ierarhiei ortodoxe a vremii – le va marca, definitiv, existența. De la acesta, Ioan va primi harul diaconiei, iar Gherman, pe cel al preoției. După cea de-a doua exilare a Sf. Ioan Gură de Aur (404 d. Hr., în urma uneltirilor patriarhului Teofil al Alexandriei), cei doi pleacă la Roma întru apărarea acestuia în fața Papei Inocențiu I, unde se presupune că Sf. Gherman a trecut la cele veșnice. Aici, Cassian a fost hirotonit preot, după care el se stabilește la Marsilia (oraș în care va păstori și va scrie timp de 20 de ani), unde fondează două mănăstiri: una de călugări (Sf. Victor) și una de maici (a Mîntuitorului). Trece la cele sfinte în jurul anului 435 d.Hr., fiind cinstit ca sfînt pe data de 23 februarie, la început în Marsilia apoi în sudul Franței, fiind, îndeobște, considerat cel mai important între întemeietorii monahismului creștin, în general și al celui Apusean, în special, el primind totodată apelativul de Cassian Romanul. 


luni, 27 februarie 2017

Clin d’oeil

Începutul anului școlar. Într-un liceu din America, diriginta îl prezintă clasei pe noul coleg: Sakiro Suzuki din Japonia.
Începe ora:
– Să vedem, cine știe cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: „Libertate sau moarte!”?
Tăcere de mormânt în clasă, numai Suzuki ridică mâna:
– Patrick Henry, 1775, Philadelphia.
– Bravo Suzuki, și cine a zis: „Țara este poporul, de aceea poporul nu poate să moară”?
Suzuki: – Abraham Lincoln, 1863, Washington.
Diriginta se uită peste clasă și zice:
– Mi-e rușine pentru voi, Suzuki vine din Japonia și știe mai multe despre America decât voi!
Din spate se aude o voce:
– Pupă-mă-n fund, japonez împuțit!
– Cine a zis? întreabă diriginta.
Suzuki se ridică și zice:
– Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal și Lee Iacocca, 1982, la ședința acționarilor Chrysler.
În clasă iarăși liniște, numai din spate se aude iară:
– Îmi vine să vomit!
Diriginta strigă:
– Cine a fost nemernicul?
Suzuki:
– George Bush senior către Tanaka ministru japonez în timpul unei mese de serviciu, Tokio, 1991.
Încă un elev se ridică și zice:
– Suzuki ăsta e un 
 mare rahat!
Suzuki:
– Valentino Rossi, 2002, Brazilia Superbike GP.
În clasă e un haos total, diriginta leșină, se deschide ușa și intră directorul:
– O adunătură de idioți mai mari ca voi n-am văzut în viața mea!
Suzuki:
– Traian Băsescu către Gheorghe Pogea și cei din Ministerul de Finanțe la o ședință de rectificare a bugetului și de creare a noi impozite, București, 2009.

vineri, 24 februarie 2017

Un cuvînt pe zi (5)


IOAN – nume ce provine din ebraicul Iohanan (יוחנן), este o prescurtare a lui Yahôhānān, adică „Dumnezeu S-a milostivit” („Yahwe este îndurător”) și care a fost transliterat, din greacă, Ioannes (Ιωάννης). Cel mai important om de pe Pămînt „dintre cei născuți din femei” (Matei 11, 11; Luca 7, 28), purtător al acestui nume, a fost, fără doar și poate, Îngerul Pustiei, Yohanan ben Zahariya – Ioan fiul lui Zaharia, ultimul proroc al Vechiului Testament, Înainte mergător și Botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, singura persoană care avea să atingă cu palma mîinii drepte creștetul Fiului lui Dumnezeu și care, între toți sfinții, este prăznuit de cele ma imulte ori de Biserica Ortodoxă: Nașterea sa (24 iunie), Tăierea capului (29 august), Soborul său (7 ianuarie), Întîia și a doua aflare a capului său (24 februarie), A treia aflare a capului său (25 mai) și Zămislirea sa (23 septembrie).
Despre Ioan Botezătorul, avva Sofian Boghiu a spus cîndva: „...este ființa de legătură dintre profeți și Apostoli, marele pustnic și marele celib și, totodată, primul martir din lumea creștină: el moare pentru sfințenia vieții de familie.”
 (Prima copertă a celui mai recent număr al revistei „Sfinții Ortodoxiei”, nr.4 / februarie 2017,
dedicat în întregime Sfîntului Ioan Botezătorul)
Astăzi, credincioșii creștini-ortodocși pomenesc aflarea cinstitului cap al 
Proorocului Înainte mergător și Botezător al Domnului Iisus Hristos.

Haihui printre cuvinte

„Numai după ce vom fi învăţat să ascultăm copacii, vom realiza, cu graba copilărească şi conciziunea gîndurilor noastre, ce bucurie incomparabilă ne va cuprinde.”
Hermann Hesse
(În foto: Herman Hesse, Montagnola, 1919)

miercuri, 22 februarie 2017

Un cuvînt pe zi (4)

OBRÓC, obróace, s. n. (în forma mai veche, oboróc) 1. (în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) porție, rație, tain, ofrandă, plată, leafă, danie; 2. măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale (1 oca = aprox. un litru sau un kilogram și un sfert), folosită în trecut. 3. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut din scoarță de tei, care a servit (îndeosebi la țară) ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. (baniță, mierță; mai ales în Moldova și Transilvania); 4. Coș de nuiele (fără fund), în care se prinde crapul (din stuf); 5. Un fel de ciubăraș în care se înmoaie rufele (în Bucovina); 6. Stavilă, ecluză ◊ În expresie: a pune (sau a ascunde, a ține) ceva sub ob(o)roc = a feri de văzul lumii, a ascunde bine, a ține ascuns, a piti. [din sl. uboruku]
Nimeni aprinzând făclia sau lumânarea, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, că să lumineze tuturor celor din casă. 
Sf. Evanghelie după Matei 5, 15 
(obrocul, în acest context, se referă la orice obstacol în calea Evangheliei precum necredința, nepăsarea sau indiferența)

Haihui printre imagini (și sunete)

„I want to help show my people how beautiful they are. I want to hold up the mirror to my audience that says this is the way people can be, this is how open people can be.”
Alvin Ailey


(Akua Noni Parker & Yannick Lebrun. Foto: © Andrew Eccles)




Lumea în care trăim (29)

Acum patru ani, a plecat, cu siguranță, spre o lume mai bună, răpus de o maladie necruţătoare, prietenul meu Andrei Tudorache...
Un om de-o mare nobleţe sufletească, cu un cult al prieteniei abnorm pentru mulţi dintre aceia care îl cunoşteau, în aceste vremuri pe dos pe care le trăim, un rafinat iubitor şi un aplicat colecţionar de obiecte de artă, un luptător din stirpea atît de rară a celor care, cu un umor nebun, dădea cu tifla ori de cîte ori i se ivea prilejul – printr-o glumă „la temă” sau cu o vorbă de duh – morţii, la care refuza cu obstinaţie să se gîndească... Ştiam că Andrei este bolnav şi că luptă cu tot arsenalul din dotare împotriva unui „inamic” redutabil. În ruptul capului nu mă împăcam cu gîndul, ştiindu-i firea netemătoare, că Andrei va pierde această dură bătălie. A luptat pînă la capat cu un curaj nebun, într-o discreţie totală, de care puţini dintre noi sîntem în stare. Dar Parcele nemiloase îi hărăziseră, deja, un cu totul alt destin. 
Drum bun, Moşule, şi, că ne place sau nu, să nu uităm că, aşa cum spunea Emil Botta, unul dintre poeţii tare dragi inimilor noastre:
Asta e sora moarte
Care ne adună
După ce ne desparte...
                          
(sursa foto: adevărul.ro)

Clin d’oeil















Gîndul zilei


Taina farmecului nu stă în puterea de a făptui orice, ci în puterea credinței că poți înfăptui orice.

Haihui printre cuvinte

„La începuta fost greu de tot.  Dumnezeu însă a fost mereu cu mine. Am văzut că sunt un om păcătos. M-am cutremurat de păcatele mele, de neputința mea. Mi-am dat seama atunci că eu, care doream cu toată inima o lume ideală, eu însumi eram un păcătos. Deci mai întîi trebuia să devin eu un om curat, un om nou. Și am început să mă lupt cu răul din mine. Încet-încet a coborât peste mine lumina adevărului. Am început să trăiesc în suferință. Și golul din inima mea, pe care eu așteptam să-l umple iubirea iubitei mele, l-a umplut Hristos, Iubirea cea mare. Și am înțeles atunci că mare cu adevărat este cel care are o dragoste mare, mare cu adevărat este cel care se vede pe sine mic.”
Valeriu Gafencu
24.12.1920–18.02.1952 (în temniță)
Ocupația la arestare: student. Întemnițat 11 ani (Aiud, Pitești, Târgu-Ocna)

„Valeriu Gafencu, a fost cel care, printr-o aleasă trăire creştină, a imprimat colegilor de suferinţă câteva principii de vieţuire în spiritul Evangheliei, mai apoi propovăduite de Ioan Ianolide. Pentru aceasta, Ianolide a fost condamnat în 1959 la 23 de ani de muncă silnică. Aceste principii erau în număr de 12, numărul apostolilor lui Hristos, şi ofereau suferinzilor din detenţie adevărate coordonate în trăirea creştină.” 
(Memoria Bisericii – Adrian Nicolae Petcu)

Conform documentelor de arhivă și mărturiilor celor care l-au cunoscut, acestea sunt:

1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;
2. Principiul cinstei sufleteşti. Recunoaştem adevărul şi poziţia noastră faţă de el. Suntem nepărtinitori, recunoscând fiecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău, alegem cu înţelepciune lupta cinstită în care şi cei ce cad sunt hăruitori;
3. Principiul educaţiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvârşesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine;
4. Principiul rugăciunii. Însoţim întreaga noastră viaţă de rugăciune singuri şi în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;
5. Principiul unităţii. De suntem trei sau oricâţi am fi, unul suntem: prin Hristos şi prin Sfinţi, martirii şi eroii creştini a căror biruinţă o continuăm şi noi împotriva porţilor iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un duşman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decât orice ar putea să ne despartă;
6. Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noştri, ascultători făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruinţă;
7. Principiul libertăţii. În Hristos cunoaştem libertatea sufletească şi de acţiune, neprihănită, plină de înţelepciune şi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea, înfrumuseţează unitatea, măreşte simţul răspunderii;
8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;
9. Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;
10. Principiul băii sufleteşti. În dragoste frăţească ne mărturisim greşelile unii altora şi controlăm executarea hotărârilor luate. Prin Sfintele Taine şi prin această baie sufletească ne purificăm;
11. Principiul jertfei permanente. Muncim şi jertfim până la moarte, având în faţă bucuria mântuirii;
12. Principiul cunoaşterii. Cunoaştem tot ceea ce poate fi cunoscut şi stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălţarea şi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.




joi, 16 februarie 2017

Haihui printre cuvinte

În societatea nouă românească, ticăloșiile de orice fel poartă aproape constant semnul inocenței; acești oameni fac rău fără să păcătuiască. Perversitatea, viciul adevărat și tragic nu sunt cu putință decît acolo unde, printr-o îndelungată și profundă constrîngere morală și religioasă, s-au putut forma acele duplicități și conflicte din care se naște conștiința complicată a binelui și răului moral. O lume care să fie mai ignorantă în această știință decît lumea în care a creat artistul Caragiale ar fi, cred, greu de găsit în tot cuprinsul societăților istorice. Acești români orășeni îmi par deopotrivă de candizi, în bine ori în rău.” 
Paul Zarifopol
Publicul și arta lui Caragiale
(în Pentru arta literară, vol. I, p. 190, Ed. Minerva, București, 1971)

Gîndul zilei

Esența fericirii nu este să te bucuri de invidia celor puțini, ci de recunoștința celor mulți.


Un cuvînt pe zi (3)

ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n.
Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios (sau din smalț),
 reprezentînd chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare
 (de aceea se mai numește și panaghia sau panaghion),
 pe care o poartă arhiereii gât.
Din ngr. enkólpion (ἐγϰόλπιον).

(în imagine: engolpion - vultur bicefal, încrustat cu pietre prețioase,
 argintat și aurit; icoana Mântuitorului - Blândul Păstor este din email iar lanțul este aurit.)

Haihui printre sunete


Pe 9 februarie, celebrul vals 
An der schönen blauen Donau 
a împlinit 150 de ani! 
Aici, Wiener Philharmoniker, sub bagheta maestrului Daniel Barenboim


Oful zilei (3)


„Mi-ar plăcea Estul mult mai mult dacă ar fi situat în Vest.” 
Groucho Marx

Lumea în care trăim (28)

Personajele:
Nepotul - român, 10 ani, trăitor în Canada.
Bunica - româncă, 70 de ani, în vizită la nepotul trăitor în Canada
*
Nepotul: Bunico, tu cît ai pensie?
Bunica: 600 de lei pe lună.
Nepotul: Păi, nu se poate. Pe noi ne-au învățat la școală că îți trebuie cel puțin 800 de dolari pe lună ca să trăiești.

(apud Jan Cornelius)

marți, 14 februarie 2017

Haihui printre sunete


A plecat un uriaş muzician...
Al Jarreau a.k.a. Alwin Lopez Jarreau 
(12 martie 1940 – 12 februarie 2017)


Gîndul zilei

„M-a întrebat cineva odată:
– Mă Petrică, tu cînd te aşezi la masa de scris cum scrii?
– Sînt emoţionat de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pîndit de demonul originalităţii. Urmăresc să nu fiu original şi să fiu cuviincios.
– Eşti inspirat?
– Nu, nu stă niciodată un zeu în colţul camerei mele cînd scriu eu. Sînt foarte neliniştit. Eu, care sînt creştin... Am două nelinişti: să nu se afle în expunerea mea nici o inadvertenţă terminologică şi nici o impietate.” 
Petre Ţuţea

Haihui printre cuvinte

„Odată, cînd Delavrancea și Vlahuță plecaseră, iar seara pornea din ciocnetul nostru, mi-a spus vădit îngrijorat – «Sunt fericit, Iancule, că n-a trebuit să te caut mult...aș fi obosit. Și poate...». Îmi prinsesem bărbia în căușul palmelor, pregătit să-l ascult, simțindu-l într-unul din acele momente, frecvente la el, cînd sufletu-i răsfrînt făcea din tăcere tristețe, din cel de-alături frate. L-a întrerupt însă Cantili, sosit cu o probă de vin pe care nu se decidea s-o coboare în pivniță. Și Caragiale, după ce și-a împrumutat gîtlejul, găsind vinul bun, a făcut cîrciumarului prieten, ca un autentic podgorean, o teorie în care influența pământului asupra rodului era tot atît de însemnată ca asupra oamenilor.”
Iancu Brezeanu
Amintiri. Visurile mele pritocite de Gaby Michaylescu
București, Editura Ziarului „Adevărul”, 1939, pp.135–136
(În foto: Caragiale împreună cu un grup de actori, la 1899. Primul din stînga, Iancu Brezeanu. 
Sursa: Muzeul I.L. Caragiale _ Ploieşti)

Un cuvînt pe zi (2)

ISCHIUZÁR, -Ă, ischiuzari, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) dibaci, șiret, șmecher, iscusit, viclean, ingenios, capabil, inteligent. [Var.: ișchiuzár, -ă adj., s. m. și f.] – Din tc. isgüzar (tc. ișgüzar, apud. Lazăr Șăineanu)

luni, 13 februarie 2017

Gîndul zilei (367)

Cel mai greu în viață nu este să ierți, ci să mai ai încredere.

Haihui printre cuvinte













„Cînd plecam unul de lîngă celălalt, nu ni se părea că ne despărțim, ci, că mergem să ne așteptăm altundeva.”

Cesare Pavese

Un cuvînt pe zi (1)

CHEMBRÍCĂ ~ci f. Țesătură subțire, bine apretată, vopsită într-o singură culoare,
 având diferite întrebuințări

(în legătorie, la confecționarea îmbrăcăminții de vară
 sau pentru căptușit ˂ cf. Lazăr Șăineanu). /
(sursa foto: © VintageRomania™)

luni, 6 februarie 2017

Haihui printre cuvinte

Dacă n-ai politicieni plauzibili, sfîrşeşti prin a nu mai avea nici partide. 
PSD-ul e zdruncinat (sper pe un drum spre normalizare), 
PNL-ul e în picaj (cei buni de-acolo nu se văd, iar cei care se văd nu sunt buni. 
Propun o desfiinţare cu reînfiinţare pe baze noi), 
PMP-ul, fără Băsescu, e o abstracţiune, 
ALDE e un minor naufragiu ideologic, 
iar USR, singura noutate de pe scenă,
 nu se ridică încă la înălţimea propriei noutăţi.
 A rămas la nivel de ONG.
 Concluzie: n-avem ce cu ce să înlocuim.
 Pe cine cu cine.
 Poate fi o catastrofă sau un nou început,
 mai proaspăt.
 Mă tem doar că nu ne vom grăbi să mutăm munţii din loc.
 Vorba strămoşilor: „Nu dau turcii!”
Andrei Pleșu

Gîndul zilei




















«Ochi pentru ochi» va face ca toată lumea să devină oarbă.

Mahatma Gandhi

Clin d’oeil



Hai la lupta cea mare!

Măi stimați liberali, treziți-vă, taică, nu de alta, 
dar măcar să știți pentru ce și împotriva cui vreți să luptați!
Vorb-aia: treaz să fii, da' să-ți revii!








duminică, 5 februarie 2017

Haihui printre cuvinte

„Prin viclenie, minciună, disimulare, oamenii nu fac decît să se înșele pe ei înșiși.” 
Arthur Schopenhauer

Gîndul zilei

„Mai presus de stat și dincolo de fațadele puterii aparente,
 într-un labirint de funcții multiplicate, 
sub toate schimbările de autoritate
 și într-un haos de ineficiență, 
zace centrul de putere al țării: 
serviciile supraeficiente și supracompetente ale poliției secrete.”
Hannah Arendt
(Originile totalitarismului) 

Clin d’oeil













Zavera din 2017

Lumea în care trăim (27)


Din ciclul 
"Personalităţi în Piaţa Victoriei" 
(episodul 1).
Dl Steven van Groningen, CEO al Raiffeisen Bank România în Piaţa Victoriei (în 2 februarie, seara), printre protestanţi... 


Oare faţă de cine/ce îşi exprimă nemulţumirea/îngrijorarea acest important, influent şi extrem de bogat bancher? 
Ori se rătăcise, săracul, în timpul obişnuitei sale Abendspaziergang? (plimbare de seară)


(în centrul fotografiei, cu aparatul foto de gît) 

joi, 2 februarie 2017

Haihui printre sunete

S-a votat codul penal...


Clin d’oeil









„Cei mai frumoși zece ani din viața mea au fost între 28 și 30!” 
Anna Magnani

Gîndul zilei

Sigur că sînt mult mai vinovați aceia care n-au fost la vot pe 11 decembrie, anul trecut, iar acum își clamează nemulțumirea (mai mult sau mai puțin pașnic, mai mult sau mai puțin justificat) în mitinguri de protest, decît aceia care au fost și acum stau acasă, dar care sunt trași de urechi din toate direcțiile (pe rețele de socializare, la televiziuni, la colț de stradă ori chiar pe la serviciu) și sînt apostrofați, în fel și chip, de cei din stradă. Pentru că nu „strada” reprezintă, nici pe departe, chintesența unei democrații reale. Bref, pentru că e știut faptul că, e infinit mai ușor să previi decît să vindeci. 

Oful zilei (2)

Poți spune că ai problemă atunci cînd te aștepți la prea multe de la cei care nu ți-au demonstrat absolut nimic pînă acum.

Haihui printre cuvinte

„Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri,
Nici ochii cînd în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrîngeri
Sunt renunțările la vis.”
Radu Gyr

miercuri, 1 februarie 2017

Lumea în care trăim (26)

Les jeux sont faits. Rien ne va plus??? 

De azi noapte, acești oameni sînt fericiți ! 
Ioan Adam, Ion Iliescu, Victor Ponta, Adrian Năstase, Dan Șova (bașca toţi responsabilii de la CE Turceni şi Rovinari), Darius Vâlcov (fost ministru PSD al Finanţelor), Sebastian Ghiţă,Viorel Hrebenciuc, Ilie Sârbu, Dan Ioan Popescu, Liviu Dragnea, Ecaterina Andronescu, Corneliu Iacubov, Mihai Tănăsescu, Eugen Bejinariu, Mădălin Voicu, Nicolae Păun, Robert Negoiţă, Olguţa Vasilescu, Cristian Rizea, Tudor Pendiuc, Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Bunea Stancu, Marian Vanghelie, Gheorghe Nichita, Adrian Severin, Mircea Cosma, Vlad Cosma, Andreea Cosma, Cătălin Voicu, Serban Mihăilescu (a.k.a. Miki Șpagă), Dan Nica (şi mulţi, mulţi alţii...)

Iată de ce sînt fericiți...
Definitia abuzului in serviciu în vechiul cod penal
Art. 297 – Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Potrivit noii reglementări adoptate de Guvern in aceasta seara, abuzul in serviciu este definit astfel:
Art. 297 - Abuzul in serviciu
(1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, cu stiinta, indeplineste un act prin incalcarea unor dispozitii exprese dintr-o lege sau Ordonanta a Guvernului sau nu indeplineste un act prevazut prin dispozitii exprese dintr-o lege sau Ordonanta a Guvernului si prin aceasta cauzeaza o paguba materiala mai mare de 200.000 de lei ori o vatamare grava, certa si efectiva a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, asa cum sunt prevazute si garantate de legile in vigoare, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea serviciului, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepseste de la o luna la un an sau cu amenda.
(3) Dispozitiile alin (1) si (2) nu se aplica in cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative. (sursa: http://www.avocatnet.ro)

Haihui printre cuvinte

Suntem ființe sociale și trăim în societate. Important este să învățăm să ne susportăm unii pe alții. Porunca este să ne iubim. Poate e cam greu. Poate că Îl învinuim pe Dumnezeu că ne cere imposibilul, să-l iubești pe aproapele tău dar să-l iubești pe vrăjmașul tău ca pe tine însuți e foarte greu. Dragii mei, sunt trei posibilități în fața unuia care îți face rău: să plătești răul cu rău, după dictonul Vechiului Testament ochi pentru ochi și dinte pentrru dinte. Dar Vechiul Testament a fost depășit de cel Nou, care introduce legea iertării. Ți-a făcut rău, fii indiferent, nu-i răspunde cu rău. Altă variantă: ți-a făcut el rău, fă-i tu binele. Și ne spune apostolul Pavel că în clipa în care ai răsplătit cu bine pe cel care ți-a făcut rău, cărbuni aprinși vei pune pe spinarea lui. Important este să avem procese de conștiință cât timp mai este timp pentru reparații. Dacă mustrările de conștiință vin prea târziu, nu mai ai de făcut nimic, decât să îți pară rău. Dumnezeu nu ne judecă după ceea ce gândim sau simțim, ci ne judecă după ceea ce facem. Dacă traducem simțirea sau gândirea în faptă. Aceasta este invățătura pe care v-o dau din cuprinsul Evangheliei de astăzi, în așa fel încât, trăind în societate, să trăim ca oameni sociabili și să trăim ca fii ai lui Dumnezeu, egali în drepturi, dar egali și în datorii unii față de alții!”

ÎPS Bartolomeu Anania

Oful zilei (1)


Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc și refuză să intervină.

Clin d’oeil