joi, 19 octombrie 2017

Despre cafelele cu sare ale lui Nino Stratan

Am povestit de sute de ori, studenților mei, cele vreo douăzeci de... cum să le spun? aforisme? versuri? poante? (toți le-am zis pînă la urmă «stratanisme») pe care mi le-am mai amintit și eu din miile risipite de marele risipitor. Dar era ca și cînd eu, care spun prost bancuri, aș încerca să imit un maestru ce face din fiecare o scenetă burlescă. Studenții aflau, de pildă, că solistul vocal de la Sex Pistols fusese Sextil Pușcariu, că poetul român cel mai rasist fusese Bacovia, pentru că scrisese «Copacii albi, copacii negri», că prima mențiune a lui Nietzsche în literatura română fusese în cântecul lui Constantin Cantemir, «Nice masă, nice casă, nice dragă jupâneasă», că Eugen Barbu scrisese «Cu bastonul prin București (amintiri din școala de jandarmi)”, că mușchii brațului sunt bicepsul, tricepsul și forcepsul... O dată, Nino a coborît, alb ca varul, din troleibuzul 89 la Preoteasa, unde ne țineam cenaclul. Când și-a revenit puțin din starea de rău, ne-a spus cu o expresie năucă: «Ce chestie, era să mor ca Eminescu-n 89!”...Într-o sinistră ședință de cenaclu din 1980, după ce a citit câteva poeme, Nino s-a ridicat și, cu privirea rătăcită, ne-a mărturisit că Dumnezeu însușile scrisese cu mâna lui...”
Mircea Cărtărescu

(„Ochiul căprui al dragostei noastre”)




Memento

Ion Nino  Stratan
(1 oct. 1955 – 19 oct. 2005)

Au trecut 12 ani...

(…) pelticii
Piticii, miticii tăcură. O, tu, seară
dură din cenuşile de mai an
Tu, curgere luminoasă a vremii
în o mie de stele, steluţe
Aplecaţi cu privirea de rouă
Cînd sufletul se taie-n două
în timpul dus şi în timpul ce vine
Unii beau, alţii nasc, alţii
Pur şi simplu păşteau şi ne pasc
Va fi o moarte fără viaţă
Şi o seară fără dimineaţă
(…)
Cine a fost
Întîi, viul sau mortul?
Întreabă-mă după ce părăsim
Cortul.
Ion Stratan

A beautiful mind
„Nimeni, într-adevăr, nu mi s-a părut vreodată mai inteligent decît Nino. Diabolic de inteligent, maladiv de inteligent, poate, junele poetdin Facultatea de Litere de la sfârșitul anilor ʼ70 îi fascina, în orice caz, pe toți. A fost unul dintre primii colegi pe care i-am remarcat: înalt, voinic și suplu, purtînd plete și mustață de haiduc, cu un cojocel mereu strîns peste pulover, cu ceva neliniștitor în ochi, Nino avea un aer de lider, de șef de generație. Multă vreme l-am crezut chiar liderul poeților din Cenaclul de Luni al lui Manolescu (unde încă nu mă duceam). De aceea mă intimida și, nefiind nici unul prea sociabil, au loc între noi suficiente malentendu-uri până când poezia ne-a împăcat și ne-a adus de aceeași partea baricadei. 
De la stînga: Nino, Mircea, Traian T. & Florin
Așa se face că ne-am pozat pe o bătrână locomotivă cu aburi într-o neuitată zi de august din 1981, el, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și cu mine, cei care-am rămas pînă azi (...) membrii unei restrînse fraternități întru poezie. În spatele lentilei fotografice se afla „al cincilea Beatles”, Tudor Jebeleanu. Și așa am apărut pe coperta a patra a unei cărți care e azi legendă pură, Aer cu diamante.Nino avea acolo un grupaj strălucit.”
Mircea Cărtărescu
(„Ochiul căprui al dragostei noastre”) 

Acasa poetului*
(întruparea cuvîntului din visare)

Moartea unui prieten este repetiția generală a propriului tău sfîrșit.
Gabriel Liiceanu

unu 
Stop-cadru: fotografie de Tudor Jebeleanu. Subiect: Ion Stratan. Zîmbitor, privind departe, undeva spre dreapta. Fruntea albă i se topeşte în păru-i negru, tăiat scurt, mult mai scurt, ca-n vremurile de demult. Apoi, mustaţa de palicar** peste barba deasă, tunsă perie, ieşind din fularul încolăcit peste gulerul ridicat al paltonului.

doi 
Citesc sub sus-descrisa imagine în alb-negru: de acelaşi autor – Ieşirea din apă (Editura „Cartea Românească”, București, 1981), Cinci cîntece pentru eroii civilizatori (Editura „Albatros”, București, 1983), Lumină de la foc (Editura „Cartea Românească”, 1990), Lux (Editura „Albatros”, 1993), Ruleta rusească (Editura „Cartea Românească”, 1994), Desfacerea (Editura „Eminescu”, 1995), O zi bună pentru a muri (Editura „Pontica”, Constanța, 1996), Cîntă, zeiţă, mînia… (Editura „Cartea Românească”, București,1996),  La roulette russe (Editura „Creaphis”, Royaumont, France, 1995).
Nu citesc sub sus-descrisa fotografie în alb-negru, că tot acelaşi autor este prezent cu poeme alături de Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru în Aer cu diamante (Editura Litera, București, 1982), dumnealui aflîndu-se în pole position, REGELE DE INIMĂ ROŞIE: „Inima lui a pulsat pentru jocul aparenţelor, sîngele lui a curs în memoria lor, creionul lui a gîndit pentru alte judecăţi. Ocolind grădini, a cules dediţei din care îşi compusese o coroană în amintirea vremurilor trecute. Luă inima roşie şi o prăji la microundele apusului de soare.” (din volumul Mai mult ca moartea, Editura „Axa”, Botoșani, 1997)


trei 
În care poetul Ştefan Augustin Doinaş, la anul de graţie una mie nouă sute nouăzeci şi nouă, alcătuieşte poetului Ion Stratan, următoarea Efigie: „Ca pentru a confirma realitatea eficientă a unui genius loci, Ion Stratan (...) este singurul continuator adevărat al poetului «Necuvintelor». Întocmai ca la acesta, în lirica lui Stratan asistăm la miracolul spiritualizării cuvintelor: fără a-şi pierde nimic din concreteţea lor sugestivă şi muzicală (…), cuvintele lui joacă la limita abstracţiunii. E jocul poeţilor autentici cu limbajul, e jocul lumii înseşi care se face cu graţie, mister şi tristeţe mîntuitoare. Ion Stratan e un poet ludic la graniţa metafizicului.”

patru 
Patruzeci şi trei de inele s-au închis în fiinţa poetului în prima zi a lui octombrie a acestui an. S-a deschis al patruzeci şi patrulea. E sănătos, mai viu ca niciodată, cu o molipsitoare poftă de viaţă,  „fermecător în paradox şi în lacrimă, speranţă dintîi a poeziei noastre” (Nichita Stănescu), sclipitor, ba mai mult, dragul nostru Nino ne oferă cu generozitate, doza zilnică şi sine qua non de cafea cu sare, adică acea licoare sublimă, distilată din cristale de spirit pur, de noi legumită şi savurată la ceasuri de taină, în clipe de tihnă, dătătoare de energii nebănuite, regeneratoare, pentru care îi mulţămim şi-l sărutăm pe fruntea inimii domniei sale.

cinci 
Aici se încheie Pentameronul  meu. Fără Argument şi fără Post Scriptum. Şi să mai ierţi, „Bătrîne Urs”, faptul că, într-o zi mai cenuşie din acest început de toamnă sub ploaie, am îndrăznit să-ţi trec pragul casei, încercînd să-ţi îndulcesc preţ de cîteva clipe – aşa cum m-am priceput mai bine –apăsarea timpului „în tîmplă-în inimă-în rană”, luînd cu mine la plecare o petală, o singură petală din lumina de la foc.
Bogdan-Lucian Stoicescu
(1998)

* Din volumul „Convorbiri la lumina gîndului. Despre fragilitatea vieții, iubire, prietenie și alte închipuiri”, ed. Mythos, Ploiești, 2016
** „Ion Stratan are o mustaţă de palicar şi un zîmbet de fecioară.” (Nicolae Manolescu în „Bilete de papagal”, prefaţă la volumul Aer cu diamante, Editura „Litera”, Bucureşti, 1982)

Gîndul zilei


„Dacă moartea ar fi sfîrșitul a tot, cei mai în profit ar fi ticăloșii. Moartea i-ar elibera și de trup și de suflet...”

Platon

Haihui printre cuvinte

Cînd te cerţi cu un prost, asigură-te că şi el nu face acelaşi lucru.

Clin d’oeil





Muierea cînd zîce zău,
Atunci să mi-o bați mai rău!
Că să face bolnăvioară
Șî cade la altuʼn poală!
Hai digloi, digloi!

*
Muiere c-a mea frumoasă
Nu ie-n sat la dumniavoastră!
Dă frumoasă ce ierea,
Fugea vacili dă ia!
Hai digloi, digloi!

(din lirica populară)

„Clubul de la ora 6”. După 30 de ani...

Este o întîlnire a membrilor (și invitaților lor, deopotrivă) unui club de audiții muzicale, înființat în urmă cu 30 de ani, ale cărui „ședințe” se desfășurau într-una dintre sălile Palatului Culturii din Ploiești. Pe cei care au frecventat acest club – oameni de diverse vîrste, diferite preocupări și provenind din varii medii sociale – îi unea o mare pasiune pentru muzica pe care, cu un termen generic, o numim ROCK. Mulți dintre dumnealor, distinși membri ai clubului, simpatizanți ori simpli spectatori, erau rafinați cunoscători ai fenomenului muzical în cestiune, fiind, în același timp, și împătimiți colecționari de viniluri, casete audio/video ori benzi de magnetofon, suporturi în vogă (și singurele, de altfel!) în acele timpuri, care conțineau muzici de cea mai bună calitate provenind din „zona” deja pomenită... 
Ar fi mult mai multe de spus dar mă voi opri aici, pentru a nu le răpi plăcerea celor care ne vor fi oaspeți vineri, de a asculta live povestirile legate de istoria acestui club, chiar de la cei care i-au moșit venirea pe lume. 
Vă așteptăm cu drag!

p.s. Mulțumiri speciale prietenului Sergiu Filipoiu pentru realizarea preafrumosului nostru afiș 
și, deopotrivă, prietenului Mihai Vasile, director al teatrului Mythos din Ploiești care, cu generozitatea-i binecunoscută, ne-a pus la dispoziție sala și logistica necesare bunei desfășurări a a evenimentului...

joi, 5 octombrie 2017

Haihui printre sunete

Robert Plant

Bluebirds Over the Mountain

 

Despre picacism şi nu numai...

M-am întrebat întotdeauna de ce îndeosebi ţîncii au tendinţa să-şi bage-n gură tot felul de lucruri, cu o voluptate nebună. Îl priveam ceasuri în şir, extrem de nedumerit, pe fiul meu, care nu ierta nici un obiect care-i cădea în mînuţe, smotocindu-l şi molfăindu-l copios, extaziat la culme. Suzete, tetine, jucării de toate tipodimensiunile şi materialele (de la pluş şi carton, pînă la plastic, lemn şi sticlă), ajungînd, după ce învăţase copăcel să meargă (întîi în „patru labe” apoi în picioare), să „deguste” cu o poftă insaţiabilă, vecină cu un fel de bulimie sui-generis, inclusiv pămîntul amestecat cu nisip din ghivecele de flori sau, profitînd de iuţeala lui de mînă şi nebăgarea noastră de seamă, pietricele, biluţe, frunze şi multe altele! Era exasperant, pe bune… Cînd nu avea nimic la îndemînă, îşi sugea vîrtos degetele de la mîini şi în egală măsură pe cele de la picioare, ştiută fiind extrema mobilitate a picimanilor. Am întrebat în dreapta şi-n stînga şi am primit tot felul de explicaţii, mai mult sau mai puţin savante: că aşa „palpează” micuţii lumea înconjurătoare, că le cresc dinţii şi acest „ronţăit” e un mod eficace de a-şi potoli durerile, că „memorează” forma diferitelor obiecte prin pipăire cu limba sau cu întreaga cavitate bucală ori că sînt reminiscenţe ale plăcerii date de suptul la sîn etc. Dar şi noi, ăştia „mari”, avem astfel de apucături. Nu-mi vin în cap acum decît două: rosul creioanelor şi al altor obiecte de scris (noroc că le folosim tot mai rar iar tastatura computerului se roade mai greu) și cel al unghiilor. Ei bine, deunăzi am dezlegat misterul, aflînd absolut întîmplător că e vorba despre o afecţiune: picacism, de la latinescul pica pica, pre româneşte spus, coţofană (o pasăre extrem de vorace care îngurgitează orice-i pică-n cioc!). Aşadar, e vorba despre o tendinţă patologică (moștenită, din cîte se pare) de a înghiorţăi tot felul de chestii necomestibile dar şi despre o plăcere, la fel de nesănătoasă, de a înfuleca alimente foarte condimentate. Oare zicerea „a-ţi băga pumnul în gură” să aibă vreo legătură cu picacismul? Dumnezeu ştie!
 
(Vlad by © Dorin Manolescu)



Penultima oră

Au apărut primele claxoane româneşti 2 în 1: claxonează şi înjură simultan!

Gîndul serii

Se spune că delfinii sînt extrem de deştepţi. Atît de deştepţi, că în mai puţin de o săptămînă de antrenament, îi învaţă pe ăia care stau pe marginea bazinului şi-şi zic instructori, să le arunce peşti.

Clin d’oeil



Prietenia între femei este atunci cînd două femei se invidiază reciproc în tăcere.

Cuvîntul de azi

 




 PÎRLEÁZ, pîrleazuri, s. n. Trecătoare peste gardurile țărănești (confecționate, de regulă,din împletituri de nuiele), făcută din trepte de lemn sau din una ori mai multe scînduri sau bîrne așezate orizontal, pe stîlpi (rus. pereláz).

Haihui printre cuvinte


Celui fără de rușine,
Dacă-i dai ceva obraz,
Ți se suie în spinare,
Ca să-l treci peste pîrleaz.
(țîpuritură)

Nobelul pentru literatură 2017

Premiul Nobel pentru Literatură pe 2017 i-a fost acordat scriitorului englez de origine japoneză, Kazuo Ishiguro, autor, printre altele, al bestselerului „Rămășițele zilei”/ „The Remains Of The Day” (Premiul Booker Man, 1989), ecranizat în 1993 (regia James Ivory, cu Emma Thompson și Anthony Hopkins, opt nominalizări la premiile Oscar).
Printre favoriţii de anul acesta la premiul Nobel s-au aflat scriitorii Ngugi wa Thiong’o din Kenya, japonezul Haruki Murakami, romanciera canadiană Margaret Atwood, poetul sud-corean Ko Un, israelianul Amos Oz, scriitorul şi traducătorul italian Claudio Magris şi romancierul spaniol Javier Marías.


„The remains of the day” 
(filmul subtitrat în română)

miercuri, 4 octombrie 2017

Gîndul zilei

"Învăţăm din istorie că oamenii nu învaţă niciodată nimic din istorie."
G. B. Shaw

Haihui printre cuvinte

"Nu am comis niciodată în viaţa mea un act de violenţă, nici fizică, nici morală. Nu pentru că aş susţine cu fanatism non-violenţa. Care, dacă este o formă de autoconstrîngere ideologică, e şi ea o formă de violenţă. Nu am comis niciodată în viaţa mea un act de violenţă, nici fizică, nici morală, pur şi simplu pentru că m-am încredinţat naturii mele, culturii mele, adică.
Pier Paolo Pasolini
 ("Scrieri corsare")

Haihui printre imagini

Herr Heidegger, la cabana sa din Todtnauberg,
Munții Pădurea Neagră
(Germania)

Clin d’oeil

Potrivit Anuarului Statistic al României, zeci de concetăţeni au nume de animale, păsări, ţări, fructe, instrumente muzicale, organe anatomice, culori, copaci şi multe altele. 
Cele mai frecvente sînt:

Curcă (purtat de circa 4.600 de persoane),
Păsărică (1.600),
Bucă (2.996),
Bucilă (228),
Coi (3),
Mortu (581),
Pipi (226),
Curu (6),
Bounegru (611),
Boubătrân (119),
Puţică (244),
Regulatu (27),
Sfârc (16),
Găinaţ (61),
Bulan (7),
Gunoi (50),
Jegu (90),
Nespălatu (71),
Găleată (276),
Castron (25),
Belibou (507),
Labă (880),
Flocea (1.728),
Sulică (540),
Muia (233)
sau 
Oasenegre (109).

În România trăiesc şi 22 de persoane care se numesc Ministru, iar alţi 10 români care se mîndresc cu numele Preşedinte.


La fel de neobişnuite sînt şi:
 Beţivu (purtat de 219 români),

Prostu (1 persoană),
Nebunu (850),
Blegu (515),
Expertiza (1),

Justiţia (2),
Poliţia (3),
Facultatea (2),
Farmacia (1),
Portocala (65),
Lămâia (18),
Semafor(1).

Un cuplu de români a decis să-şi boteze copilul, nici mai mult nici mai puţin, decît Hitler.

Top 100 de NUME ŞI  PRENUME, excelent potrivite!


1. Struţ Modest
2. Rândunel Pisică
3. dl. Carmen Stamatescu
4. Supplexa Memoranda Onac
5. Intuneric Steluţa Luminiţa

6. Rămurel Pastramă
7. Geniloni Sfeclă
8. Gigel Potrivitu
9. Rudolf Pufulete
10. William Brânză
11. Andaluzia Poşircă
12. Renato Lacrimă
13. Tuduce Dorule Dicusară
14. Triţă Făniţă
15. Raiu Viorica Speranţa
16. Roxana Grivei
17. Artaxerxe Bubulac
18. Exacustodian Păuşescu
19. Amorel Vătămănescu
20. Marcelon Bunică
21. Fridolin Boacşă
22. Momcilo Luburici
23. Georgian Elvis Gagiu
24. Tolea Ciumac
25. Salomeea Guinea
26. Codruţ Dumbravă
27. Mariana Hopulele
28. Maer Analena Enola Fotini
29. Eugen Cătălin Prefacutu Timpău
30. Joacă-Bine Mirel
31. Sava Superman
32. Bred Pit
33. Cojocaru Tom-Mac-Bil-Bob-Constantin
34. Bogdan Vodă
35. Gheorghe Bettjinio Diamant
36. Adonis Bunghiş
37. Paraschiva Sulă
38. Argentina Aristotel
39. Mucea Zinel
40. Daniel Mai-Mihai
41. Ruptureanu Rozeta
42. Antonio Momoc
43. Duru Marin Cervantes
44. Gogan Lidicica
45. Venera Baltă
46. Egidiu Condac
47. Leopoldina Bălănuţă
48. Vasile San Siro Ciocoi
49. Simiorina Rad
50. Nicu Bîzdoacă
51. Simion Berebună
52. Oana Duşmănescu
53. Mioara Ciobanu
54. Adina Coadăgalbenă
55. Vasile Grămadă
56. Tonchievici Gasparel Mimi
57. Dumitrescu Cireşel
58. Ion Ştefan cel Mare
59. Ion Mariano Monamour
60. Gânscă Gicu Agenor
61. Păsărică Alexandru - Dick
62. Ilegitim Vasile
63. Ilegitim Silviu Adrian
64. Chichihăzan Driada Afrodita
65. Acsente Bolesc
66. Jenel Copilău
67. Marcello Borcan
68. Toni Greblă
69. Epifanie Amohnoaie
70. Franţ Ţandără
71. Graţiela Leocardia Gavrilescu
72. Wilhelmina Arz
73. Marin Capdefier
74. Creangă Crenguţa
75. Fundătureanu Pişleagă Sorin
76. Puscaş Marin
77. Pantelimon Zeamăneagră
78. Penelopa Muilă
79. Turicea Bactelius
80. Napoleon Raţă
81. Joița Trestolian
82. Roland Laurentiu Cucuruz
83. Babacea Binel
84. Culiţă Tărâţă
85. Aliodor Manolea
86. Constantin Bălălău
87. Petru Carcalete
88. Moş Nicolae Crăciun
89. Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu
90. Doru Frunzulică
91. Dumitru Tărăşenie
92. Florin Tupilatu
93. Doruleţ Resmeriţă
94. Viorel-Riceard Badea
95. Sarmisegetuza Tulbure
96. Henorel Niţu
97. Pompilie Borş
98. Nini Săpunaru
99. Florentin Gust Balosin
100. Mihăiţă Găină


Favoriții mei: 
Rozeta Ruptureanu și Turicea Bactelius


Lumea în care trăim

Cine este Rachel Flowers? O tînără nevăzătoare - despre a cărei existență, pînă deunăzi, habar n-aveam - azi în vîrstă de 24 de ani, poliinstumentistă și care, la doar 19 ani, în 2012, a avut rarisimul privilegiu să cînte pe Moog-ul Modular pus, atunci, la dispoziție de însuși starostele Keith Emerson (!), lucru care mă scutește de absolut orice alte comentarii vizavi de excepționalele sale calități muzicale (era să zic geniale, și nu cred că aș fi greșit prea tare). Ce m-a impresionat foarte, mai presus de orice altceva, la această minunată muziciană, este bucuria cu care ea, oarbă de la vîrsta de 3 săptămîni, cîntă, fapt care se poate constata la finalul uneia dintre cele mai dificile piese ale grupului EL&P, Tarkus, pe care o interpretează dumnezeiește. Enjoy!

Mesajul lui Keith Emerson către Rachel:

Cuvîntul de azi

carcaléte și -éț m. (bg. skakalec, lăcustă). Sud. 1. Om fără căpătîi (în est, „amant”); 2. Șpriț compus din sirop, vin, apă gazoasă (sifon) și puțin rom (numai forma -ete). 3. Pescarii care pun în același cîrlig o rîmă și un viermuș, numesc mixtura „carcalete” (etimologie necunoscută)

marți, 3 octombrie 2017

Clin d'oeil







Bulă, cine ți-a învinețit ochiul?
- O știi pe femeia aia draguță, care a spus că e văduvă?
- Da.
- Ei bine, nu e!

Gîndul zilei

„Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă șanțuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă așa se spune, nu înseamnă că e și adevărat.”
Sorin Stoica 

Haihui printre cuvinte

„(...) la noi nu există partide politice în sensul clasic al termenului, ci un fel de încropiri clientelare, cu limpezi dimensiuni ascunse și mafiote, fără doctrine, care împărtășesc toate aceeași ideologie bicefală care asociază populismul și cleptocrația. Cele de la putere accentuează pe cleptocrație, cele din opoziție pe populism, dar cum puterea este exercitată pe niveluri – local, regional și național –, e loc pentru toți și la furat și la vorbit degeaba! Pe de altă parte, nu avem motive să ne plîngem – această politrucime n-a fost parașutată de chinezi, nici teleportată de pe Marte, e «dintre noi și pentru noi». Atît am putut noi produce după vreo zece rînduri de alegeri și mai multe schimbări la guvernare!”
Liviu Antonesei

Memento

TOM PETTY
(20 octombrie 1950 - 2 octombrie 2017)





Haihui printre sunete

Blind Faith

Eric Clapton
Steve Winwood
Ginger Baker
&
Rick Grech


Info



Cuvîntul de azi

CHÍTRĂ, chitre, s. f. 1. Fructul chitrului, foarte asemănător unei lămîi (de 4-5 ori mai mare, însă), din care se poate face dulceață – din ngr. kítra (pl. lui kitron); 2. persoană de vază.


luni, 2 octombrie 2017

Clin d’oeil


„Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sînt şi vulturi pleşuvi?”
Tudor Mușatescu

Memento.

Pentameron

Sînt un om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte.
Ion STRATAN
(1 octombrie 1955–19 octombrie 2005)

Fotografie de © Tudor Jebeleanu
1.   
«Eu am scris poezie încă de la 10 ani, inspirat de acel „Zeppelin” de prins muşte: „Şi cu  aer sunt umplute / Şi-s din cînepă făcute…”. Era prin ’65. Uimit de ce este acela un „Zeppelin”, am scris prima mea poezie. Apoi am scris poezii inspirat fiind de Corabia, locul unde mi-am petrecut copilăria. Am debutat în clasa a X-a, în revista „Amfiteatru”, cu poeme în proză, „Căutătorii de perle”. Era momentul schimbării generaţiei dogmatice şi erau la modă poemele în proză. Scriam şi noi poeme în proză, nu făceam rău nimănui!»
2.   
«Poezia mea este o dialectică cu poezia interbelică. Deci, nu este experimentalistă, ca a lui Mircea Cărtărescu, nu este ludică, aidoma celei a lui Florin Iaru, nu este sentimentală, ca a lui Traian T. Coşovei. Poezia mea este o dialectică permanentă cu poezia interbelică a lui Arghezi, Barbu şi Blaga, avîndu-l în prim-plan pe sfîntul literaturii româneşti, George Bacovia. Bacovia este sfîntul preacurat al versului românesc, după părerea mea, iar poeziile pe care le scriu sunt sentimentale şi conceptuale, ele aflîndu-se sub girul acestei sensibilităţi moldave, care este un eminescianism de sfîrşit de secol, o sinestezie, în sens baudelairian, şi o încercare de engramare a Universului într-un sistem de culori şi sunete.»
3.   
«Sentimentul meu este bacovian, este unul mai ascuns, mai apropiat de unele zone poetice ale sufletului. Depinde, însă, de ceea ce înţelegem prin poetic. Putem spune, bunăoară, că poetic este romantismul. Apoi venim şi spunem: nu, poetic este simbolismul.  Eu cred că fiecare perioadă are o poeticitate a sa. Traian T. Coşovei este un poet de un simbolism „tîrziu”, în timp ce Bacovia este un poet de un expresionism „devreme”. Eu mă consider un expresionist „devreme”. Deci, cît mai este tinereţe în mine, eu o alătur expresionismului „devreme” al lui Bacovia. Acolo este situat criteriul poeticului meu.»
4.   
«Nu sînt un tip senzual. Sînt un cerebral. Sînt şi un ideatic, dar stările mele sunt afective. Femeia, dragostea sunt atmosferă. O înlesnire a vieţii. O grijă. Este grija pe care femeia o acordă bărbatului singuratic, care atunci cînd scrie are nevoie de linişte, de-o cafea, de-o ţigară. Femeia este un bun conducător de poezie.»
5.   
«Eu sînt cărţile mele. (...) Ţin la ele, chiar ca la nişte copii, pe care îi mai întrebi din cînd în cînd ce mai fac, deschizîndu-le şi răsfoindu-le.»




Frunze

Domnului Bogdan Stoicescu

Dacă-am avea un organ de cunoaştere
Pentru toată materia
Ar fi frunzele şi mizeria
De-a creşte pe părţi
Am lăsa-o în cărţi
Pentru care trăim
şi iubim, şi
suntem
La Tine cherem.

Cu dragoste,
Nino Stratan

21 sept. 1998


(din volumul „Convorbiri la lumina gîndului” de B.-L.Stoicescu, 
ediția a II-a, editura Mythos, Ploiești, 2016)

vineri, 29 septembrie 2017

Haihui printre cuvinte


„Umbra copacului nu dispare, în mod necesar, odată cu apusul soarelui, ci, în mod evident, odată cu moartea copacului.”
Nichita Stănescu

Clin d’oeil

Haihui printre sunete


GIZMODROME

drummer 
bassist 
 keyboardist 
 &
guitarist 




Gîndul zilei






















„Baza culturii e agricultura.”
Maurice Béjart

Cuvîntul de azi

ȚÂȚÂNĂ, țâțâni, s. f. 1. Dispozitiv metalic format din două plăci unite între ele care, prinse, respectiv, de un panou mobil și de un cadru fix, permite închiderea sau deschiderea panoului; balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a enerva, a supăra rău, a înfuria, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni (din pepeni, din fire) = a-și pierde răbdarea, a se înfuria, a-și pierde cumpătul. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. titina.

joi, 28 septembrie 2017

Haihui printre sunete

Septembrie...


Clin d’oeil

(foto: © B.-L.S.)

Cuvîntul de azi

PORCÓI, porcoaie, s. n. Grămadă de fân sau de paie; spec. căpiță. * P. gener. Grămadă, morman, maldăr. [Var.: purcói s. n.] – porc + suf. -oi. * Mușuroi, grămadă de pămînt care se așează la baza plantelor cultivate. Var. purcoi. Din lat. porca, „mușuroire”, care pare să fi fost cuvînt diferit față de porca, „ scroafă”, cf. it. porca, „brazdă”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu există dovadă documentară a folosirii cuvîntului primitiv fără sufix; totuși, este posibil ca rusescul porka, „vas de lemn” (origine necunoscută), să provină din română.

Haihui printre cuvinte

Dacă viața ți se pare la fel de acră ca o lămîie, nu dispera: trateaz-o cu puțină sare și cu tequila!

Nu gîndim, că amețim!


Într-un fel sau altul, toţi avem dosare penale. Ce facem, ne dăm demisia toţi?”
Robert Negoiță 
(primar al sectorul 3, București)

Gîndul zilei


„Cine știe că libertatea e bunul suprem, înțelege ce poate însemna creștinismul.”
Nicolae Steinhardt 
(Monahul Nicolae)

miercuri, 27 septembrie 2017

Cuvîntul de azi

COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă (împletitură) de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik.

Gîndul zilei


„Locuiesc în trupul meu cu chirie.”
Nichita Stănescu

Memento

(sursa foto:viva.ro)

Acum fix un an, odată cu moartea lui Gyuri, a dispărut o bucată zdravănă de umor românesc, însă dintr-acela de cea mai bună calitate. Pentru că mintea i se mișca extrem de rapid, a fost, cred eu, unul dintre improvizatorii noștri de geniu. Care improviza așa precum respira. Precum Toma Caragiu, bunăoară... Fără Gyuri, „Divertis”-ul n-ar fi avut absolut nici un haz (vorbesc despre „Divertis”-ul cel de dinainte de ʼ89 și acela din anii ʼ90, că după, hélas!, s-a diluat pînă la disoluție). Grup pe care, apoi, l-a și părăsit, simțind, probabil, că locul lui e în cu totul altă parte. Spun aceia care l-au cunoscut că era un om vesel. Tot ce se poate. Însă dacă-l priveai și-l ascultai foarte atent, depistai un haz de necaz și-un rîsuʼ–plînsuʼ în tot ceea ce însemna ființa lui.

Nu știu cît de mare cîntăreț sau „cantautor”, cum se spunea pe vremuri, a fost. Am cîteva dintre albumele sale, pe care, cînd și cînd, mi le pun la învîrtit sub acul bătrînului meu pick-up. Ascultîndu-le, sînt stăpînit de senzația că acele cîntece și „versuri” aparțin, mai degrabă, nu unui interpret de muzică în accepțiune obișnuită a termenului, ci unui om care încearcă să-mi transmită, în felul lui, propriile trăiri și gînduri, propriile amărăciuni și bucurii, bref, frînturi din propria-i viață. Cu ironie, cu un umor sănătos, cu duioșie și tristețe, cu melancolie și, uneori, cu sarcasm... Lucruri pe care, mai lesne, n-ar fi putut să le spună în alt mod.
Nutresc convingerea că Ioan Gyuri Pascu a fost un recitator tragic.
Un aed contemporan.