Haihui printre cuvinte

„De-atunci, timpul lui Arseni se scurse cu totul altfel. Mai bine zis, încetă pur şi simplu să se mai mişte, rămînînd imobil. Arseni vedea evenimentele care aveau loc în lume, dar percepea şi faptul că ele se despărţeau în chip ciudat de timp şi nu mai depindeau de timp. Uneori se mişcau unul după altul, ca şi înainte, alteori o luau în ordine inversă. Mai rar, veneau fără nici o ordine, încurcînd cu neobrăzare succesiunea. Şi timpul n-o putea scoate la capăt cu ele. Refuza să dirijejze astfel de evenimente.

Acum m-am lămurit că evenimentele nu decurg întotdeauna în timp, îi spuse Arseni Ustinei. Uneori decurg ele singure. Scoase din timp. Ţie, dragostea mea, lucrul ăsta îţi e bine cunoscut, dar eu, uite, mă confrunt cu el prima dată.”

Evgheni Vodolazkin

„Laur”