Sfinții Ortodoxiei,nr. 1 / 2016

O nouă publicație editată de trustul „Lumea Credinței” (editor al revistei omonime, a „Lumii Monahilor” și a celei intitulate „Leacuri & rețete mănăstirești”), condusă de același vrednic și neostoit Răzvan Bucuroiu. 

Acest prim număr este dedicat Sfîntului Nectarie. Apărută în condiții grafice deosebit de elegante (50 de pagini color, pe o hîrtie velină de foarte bună calitate, cu o concepție grafică și o tenhnoredactare moderne), revista își propune, ca-n fiecare lună, pe de o parte, să ne prezinte viețile și minunile celor mai importanți sfinți ai Răsăritului, iar pe de alta, să ne ofere numeroase și neasemuite amănute despre locurile în care aceștia au venit pe lume și au viețuit, despre personalitățile care le-au marcat existența, despre bisericile locale și contextele în care ei și-au desăvîrșit mîntuirea. Se oferă, astfel, informații complexe despre epoca pe care fiecare sfînt a amprentat-o cu personalitatea și harul său * 

„Sfinții sunt firele invizibile care leagă cerul de pămînt. Discreți, aproape neștiuți de noi, muritorii de rând, ei trec prin viață ca tot atâtea semne dedicate, ale iubirii de Dumnezeu. (...) Pentru că sfințenia este sinonimă cu smerenia, haina cu care Dumnezeu S-a înveșmântat atunci când a coborât printre noi. Dar după moarte sfinții revin în conștiința noastră strălucind cu putere. (...) E momentul în care anonimatul lor se preface în celebritate. Dar nu o celebritate a pompei goale, așa cum ne-a obișnuit modernitatea, ci una a iubirii care știe să se strecoare în cele mai neînsemnate și  disprețuite locuri, la cei umili, singuri, bolnavi, asupriți, nedreptațiți.”  

(Cristian Curte, redactor-șef) * 

„Am socotit că pot folosi drept foaie de ziar punguțele de hîrtie în care împachetau tutunul tutungii din Constantinopol. Pe un număr destul de mare de asemenea foi am scris în fiecare zi diferite învățături pe care le strânsesem, ca aceia care aveau să le găsesească, desfăcând tutunul, citindu-le din curiozitate, să învețe ce e înțelept și de folos.” 

(Sfîntul Nectarie, Prolog la „Comoara de cuvinte sfinte și înțelepte”)