Vîsoțki
Că
tot veni vorba despre Robert Allen Zimmerman a.k.a. Bob Dylan.
Rusul
Vladimir Semionovici Vîsoțki (1938–1980)
a fost un poet la fel de important ca americanul nostru din Minesota, a cărui
faimă atinsese un vîrf de sarcină în anii ʼ70 –ʼ80 ai secolului trecut. Însă din
pricina morții sale prea timpurii, ea, faima sa, n-a apucat să se mondializeze,
manifestîndu-se îndeosebi în spațiul rusesc, creația sa (însumînd peste 600 de
poezii), intrînd, încă din timpul vieții sale, într-un fel de folclor sui-generis...
A
fost un mare poet care și-a recitat mai altfel poeziile (acompaniindu-se tot de-o
chitară, ca și Dylan, dar spre deosebire de acesta, a folosit un instrument nu
cu șase, ci cu șapte corzi, specific rusesc) și care ar fi putut, bine-mersi, lua
un astfel de premiu de care, ca și Dylan, am convingerea că nici n-ar fi avut nevoie...
Și
pe care premiu, dacă i s-ar fi decernat, cu siguranță că nici nu l-ar fi
primit, ținînd cont de firea-i, hai să-i zicem, mult mai sturlubatică decît a bătrînului
hippie american...
Eu nu iubesc
(traducerea versurilor: Passionaria Stoicescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu