„Cîteodată simt cum respiră viața în lucruri;
de exemplu, mi se întîmplă să stau singur în amurg, atunci cînd lumina se umflă
de energii ciudate, ce fac să se audă șoaptele obiectelor: este o dilatare de
forme, de sunete, de culori, și de gînduri ce se amestecă toate într-un vîrtej;
atunci se petrece depășirea stării de materie, ce se surpă cu dulce lentoare în
altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, acea
senzuală frecare a sunetelor în aer ca și cum o planetă trece pe lîngă altă planetă
și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite în timpanele noastre tocite de
uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală?”
Marin Mincu
(„Intermezzo”,
I)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu