marți, 1 septembrie 2015

Haihui printre cuvinte (49)



Baronul von Münchhausen 
(I)




Generalul avea obiceiul să-și ridice din cînd în cînd pălăria; îl văzusem adeseori făcînd-o, da ̓ nu mă prea sinchisisem. Mi se părea cu totul firesc să i se înfierbînte fruntea și tot atît de firească mi se părea dorința lui de a și-o răcori. Văzui însă, în cele din urmă, că odată cu pălăria, și prins de căptușeala ei, generalul ridica și un capac de argint, care-i slujea drept țeastă. Atunci tot aburul băuturilor înghițite se ridica în sus, ca un nor ușor. Și așa mi s-a dezvăluit, pe neașteptate, taina generalului. Iar după ce am aflat-o, nu am păstrat-o pentru mine, ci am împărtășit-o cîtorva prieteni. Și fiindcă făcusem descoperirea la vreme de seară, mă oferii să le dovedesc exactitatea ei printr-o probă. Trecui cu luleaua în spatele generalului, tocmai cînd el își punea pălăria pe cap, și dădui foc cu o bucată de hîrtie aburului ce se ridica. Atunci văzurăm un lucru pe cît de neașteptat, pe atît de minunat: norul de deasupra eroului nostru se schimbă, cît ai clipi, într-un nor de flăcări. Iar aburul care se mai prinsese de firișoarele de scamă de pe pălărie alcătui un nimb fermecător, ce-i înconjura capul bătrînului domn cu lucirea feerică a unor flăcări albăstrui, nespus de frumoase.  Experiența mea n-a putut să-i rămînă necunoscută generalului, care s-a mîniat atît de puțin, încît ne-a îngăduit să repetăm de mai multe ori încercarea asta, care-l ridica în stima tuturor.”