luni, 1 septembrie 2014

Mi-e dor de Giani Cocean...


 Refugii estivale (21)

Spuneam că o emisiune extrem de populară mai ales în rîndul celor tineri, precum era „Metronom”, difuzată pe principalul post naţional de radio al sfîrşitului deceniului şase al secolului trecut (cum îndeobşte era cunoscut programul 1 al „Radio România”), realizată de tandemul Cornel Chiriac - Geo Limbăşeanu şi prezentată de primul, nu era deloc pe placul regimului comunist din cel puţin două motive: în primul rînd din cauza conţinutului (îndeosebi al „repertoriului internaţional”, cum erau numite cu un termen generic piesele de provenienţă occidentală) şi, în al doilea, de reputaţia în continuă creştere a lui Cornel Chiriac. Drept pentru care emisiunea avea să fie destul de repede interzisă de cenzura comunistă şi scoasă de pe post spre sfîrşitul anului 1968 (an în care, în august, Cehoslovacia fusese invadată de armatele ţărilor semnatare ale „Tratatului de la Varşovia”, cu excepţia României), după ce Cornel Chiriac, păcălind vigilenţa cenzorului de serviciu, a înlocuit un cîntec din banda aprobată de acesta cu o piesă a lui Mircea Florian, ale cărei versuri erau un protest voalat la adresa reprimării cu brutalitate (sub forma unei poveşti despre cum cinci lupi mici şi unul mai mare au atacat o stînă) a mişcărilor anticomuniste care cuprinseseră Cehoslovacia (cunoscute în epocă sub denumirea „Primăvara de la Praga”). 


Ceva mai tîrziu (pe la începutul liceului, adică prin anii ‘74-‘75 ai secolului trecut), cam în perioada în care ascultam Metronomul-ul lui Chiriac la postul de radio „Europa liberă”, aveam să aud io şi un alt zvon care spunea că, de fapt, interzicerea emisiunii lui Chiriac de la postul naţional de radio s-ar fi datorat, în realitate, difuzării celebrei melodii a celor patru „Beatles”, Back in USSR


Mă rog, povestiri adevărate sau scorneli, n-aveam io, puştanul care eram atunci, de unde şti şi, de fapt, nici nu mă prea interesa, fie vorba-ntre noi. Cert era faptul că emisiunea care mă iniţia în tainele muzicilor adevărate (şi care îmi plăcea nespus), dispăruse şi, odată cu ea, multe dintre piesele dragi sufletului meu - pe care aveam să le ascult peste ani, pe la diverse alte posturi de radio („BBC”, „Luxemburg”, „Vocea Americii” sau deja pomenita „Europa Liberă”) ori „trase” pe benzi de magnetofon sau pe casete audio şi provenind din diverse alte surse – precum erau Je t'aime... Moi non plus” a cuplului Jane Birkin-Serge Gainsbourg, „Monaco, 280 a l’ombre” a lui Jean-François Maurice, „Papa Was A Rolling Stone” a celor de la „Temptation”, „Sylvia's Mother” (Dr. Hook), „Sailling” (Rod Stewart), „Broken Down Angel” şi „Love Hurts” (Nazareth), „Ballroom Blitz” („The Sweet”), „Living Next Door To Alice” şi „Stranger” (Smokie ), Child in Time“ (Deep Purple) ori „July Morning“ (Uriah Heep),


pentru a nu mai vorbi de excepţionala Born Under A Bad Sign”, splendida piesă a lui Jimi Hendrix ori divina „Angie” a celor de la Rolling Stones, pentru a le enumera doar pe acelea care-mi vin acum în cap. 
(va urma)

© Bogdan-Lucian Stoicescu


Text apărut în „altfel”: 

Niciun comentariu:

Altițe & Bibiluri

„Cred în Dumnezeu așa cum cred în răsăritul soarelui. Nu pentru că îl văd, ci pentru că văd tot ce atinge.” Clive Staples Lewis (1898-1963)