Refugii estivale (18)
Aşa cum aminteam, pentru mine, postul „Radio Vacanţa”,
exista aproape exclusiv pentru emisiunile muzicale pe care le transmitea şi care erau minunate sau cel
puţin aşa mi se păreau ele mie atunci. Unele dintre ele chiar îmi trezeau
interesul, pentru că de la ele primeam io, puştanul din acele timpuri, o groază
de informaţii legate de trupe şi solişti provenind din diverse genuri muzicale,
fie români dar mai ales străini, pe mulţi dintre ei ascultîndu-i cu sfinţenie
pînă în ziua de azi.
Spuneam
că „Radio Vacanţa” începuse să emită în luna iulie a sezonului estival 1967, an
şi lună în care, pe programul 1 al postului naţional de radio, demarase o altă
emisiune muzicală pe care o ascultam cît de cît regulat, în funcţie de cît de
multă răbdare aveam, graţie îndemnurilor repetate ale vărului meu (care era cu
nouă ani mai mare) dar mai ales din pricina bunului său prieten Florin Dumitru (care locuia împreună cu
părinţii săi pe aceeaşi stradă din Ploieşti, Principatele Unite - pe care şi
bunicii noştri îşi aveau casa - şi care, în acel an, devenise proaspăt boboc al
Politehnicii bucureştene), toboşar la o trupă înfiinţată cu doar un an înainte,
în Bucureşti, în vogă în acel moment, „Mondial”
 |
| Florin Dumitru, în centru, pe primul rînd |
şi ale cărei melodii făceau
furori în epocă, mai ales acea splendidă „Romanță fără ecou”, cunoscută publicului larg graţie primului ei vers, „Iubire, bibelou de porțelan”.
De altfel,
chiar în primăvara acelui an, 1967, de ziua mea, primisem cadou de la văr-miu
un pick-up cehesc monofonic, nou-nouţ, „Tesla Supraphon” (tip „valiză” cu
difuzorul în capac!), care abia apăruse pe piaţă şi pe care io ascultam discuri de vinil (majoritatea conţinînd poveşti şi cîntecele specifice vîrstei mele de atunci),
printre care şi unul, un „EP” (extended play) pe 45 de rotaţii pe
minut (rpm), dăruit chiar de Florin Dumitru, cuprinzând piesele „Primăvara”, „Romanță fără ecou”, „De
va veni la tine vîntul” și „Atît
de fragedă”, pe a cărui copertă trona
o fotografie a grupului în care apărea şi el (vinil pe care, de altfel, l-am
păstrat cu mare dragoste pînă azi în colecţia mea), disc de care eram (şi sînt)
foooooarte de mîndru...
 |
| Florin Dumitru, al doilea din stînga, ultimul rînd... |
Aşadar, în acel iulie al anului 1967, începusem să ascult
populara emisiune „Metronom”,
realizată de „piteşteanul” meu Cornel
Chiriac pe primul program al postului naţional „Radio România”, în care
celebrul crainic muzical (DJ cum i s-ar spune azi) prezenta publicului
ascultător muzică (de cea mai bună calitate) şi informaţii la zi de pe scena
românească dar şi de pe cea internaţională, preponderent din genurile pop, rock
şi jazz.
 |
| Cornel Chiriac |
În emisiunea lui Chiriac am
auzit io prima oară creaţiile unor giganţi precum „Pink Floyd”, „The Rolling
Stones”, „The Beatles”, „Cream” ori „The Who” (ordinea nu este deloc întîmplătoare) sau a unor interpreţi
şi instrumentişti de geniu precum Jimi
Hendrix, Jannis Joplin, John Mayall, Eric Clapton, Bob Dylan, Joan Baez, Jerry Lee Lewis ori Elvis
Presley dar şi pe acelea ale unor formaţii româneşti precum „Olympic 64”, „Sfinx”, „Phoenix”, „Sideral”, „Roşu şi Negru”,
„Sincron” şi, last, but not least, „Mondial”, care pe atunci mi-era foarte dragă,
evident că şi din pricina faptului că-l cunoşteam pe Florin Dumitru, în
graţiile căruia mă aflam şi care avea să joace un rol decisiv în formarea
gusturilor mele muzicale şi a culturii mele muzicale în general, în ciuda
vîrstei mele foarte tinere de atunci. (va urma)
© Bogdan-Lucian Stoicescu
Text apărut în „altPHel”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu