Refugii estivale (5)
Stînd io, aşa, tolănit la soare, pe cearşaful meu, întins pe burtă, cu
cipilica de salvamar pe părul ud, plin de nisip şi firişoare de alge verzi sau brun-roşcate,
abia ieşit din valuri, priveam fix cum se evaporă picăturile de apă sărată,
strălucind în razele soarelui ca nişte mici diamante efemere, pe pielea mea
care se rumenise zdravăn în cele doar două sau trei zile de cînd descinsesm, în
acel sfîrşit de august al anului 1971, alături de ai mei, la Mamaia, pe „Litoralul românesc al Mării Negre”, aşa
cum scria pe mai toate cartolinele ilustrate care se decolorau scorojite pe
tarabele vesele care împînzeau de la un capăt la altul toată staţiunea. Mă
distrau foarte tare aceste cărţi poştale ilustrate pe care scria, aproape
invariabil, „Salutări de la Mamaia”
(sau numele locului unde erau făcute pozele)
iar dacă erau imagini ale mai multor staţiuni, formula devenea „Salutări de pe litoralul românesc al Mării
Negre”. Toate bune şi frumoase, da’ de ce şi „românesc”, continuam io să mă întreb cu mintea copilului care eram
atunci, atîta vreme cît vilegiaturiştii români ştiau despre ce litoral e vorba
iar cei străini, habar n-aveau româneşte şi nici nu-i interesa iar celor cărora
le trimiteau salutări în ţările lor de baştină sau aiurea, nici atît. Mister...
Apropo de turiştii străini. Mamaia încă rămăsese, la sfîrşitul anilor ́70
ai secolului trecut o staţiune şic, pentru elite sau mai bine zis, pentru ăi
mai cu dare de mînă. Asta şi din pricina dezvoltării sale prin construirea unor
magazine şi hoteluri luxoase (cu celebrele „Parc” şi „Perla” în pole position,
care păreau cele mai făţoase cu cele 14 etaje ale lor) şi amenajării unor
locuri de agrement funcţionale şi în ton cu cerinţele vilegiaturiştilor români
dar îndeosebi ale celor „vestici”, cum li se spunea atunci francezilor, nemţilor,
italienilor sau nordicilor, care plăteau gras, în valută, sejururile lor dar
mai ales pentru plajele sale cu nisip fin şi ape
calde şi limpezi. Aşadar, în afara turiştilor români (care stăteau pe
unde se descurcau) şi ai celor din ţările „comuniste prietene” (est-germani sau
„redegişti”, cehi, unguri, polonezi, bulgari şi ruşi), care ca şi românii, nu
aveau acces la plajele occidentale, erau cazaţi în partea de sud a Mamaiei (de
la „Pescărie” şi pînă niţel în nordul „Cazinoului”), în hoteluri precum
„Patria”, „Naţional” sau „Unirea”.
 |
| Hotelurile „Patria”, „Național” și „Riviera” |
Turiştii străini (mai ales scandinavii) erau
dispersaţi în hotelurile din „Mamaia Nord”, cum îndeobşte era numittă acea
parte a staţiunii: „Internaţional” (fostul „Rex” din
perioada interbelică), „Bucureşti”, „Majestic”, „Riviera” şi, după anii ́80, la „Tabăra Nord”, în modernele „Vega”,
„Lido”, „Ambasador”, „Savoy” şi care-or mai fi fost.
 |
| Hotelul „Internațional” (fost „Rex”) |
(va urma)
© Bogdan-Lucian Stoicescu
(Text apărut în „Altphel”:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu