Despre mirajul utopiei…

„A călători este o misiune”

(Jean-Marie Goulemot)

Scriam în urmă cu aproape un an că pe Codruţ Constantinescu, tînărul istoric şi scriitor, l-am cunoscut prin 2007, dacǎ nu mǎ înșealǎ memoria. Însǎ cu recenziile, cronicile și eseurile dumisale din „Revista Nouǎ” de la Câmpina și „Axioma” din Ploiești (periodice în care, pe atunci, scriam amîndoi), mǎ delectam deja de vreo doi ani. Tot de prin 2007, am început sǎ-i citesc sistematic textele postate pe blogul sǎu, „Litere, cuvinte, fraze”. Loc din care aveam sǎ aflu cǎ omul meu, câmpinean sadea, absolvise istoria la universitatea bucureșteanǎ în 2000, apoi a ajuns în Danemarca unde a absolvit cursurile „The International People’s Collage” din Helsingor (tot în 2000) și apoi un masterat în cadrul „Institutului European” al Universităţii din Geneva (între 2001 şi 2003). Junele nostru studios revine acasǎ, prin 2003, în mod absolut inexplicabil pentru mine și se angajeazǎ consilier pentru afaceri europene la Prefectura Prahova unde activează şi în prezent. Continuǎ sǎ citeascǎ cu febrilitate şi aplicaţie, în acelaşi timp punîndu-se zdravăn pe scris, unele dintre textele sale apǎrînd în reviste cu ştaif precum „Timpul”, „22”, „Observator cultural”, „Dilema Veche”, „Familia” ori „Historia” dar şi în alte surate mai mici ale acestora şi la fel de intelighente, precum „Axioma”, „Revista Nouă”, „Oglinda de azi” sau „Labirint”. Rezultatul? Douǎ cǎrţi cuceritoare („Hai-hui prin Occident” și „Enervǎri sau despre bucuria de-a trǎi în România”, ultima în colaborare cu Mirel Bǎnicǎ) cuprinzînd, aţi ghicit, experienţele de viaţǎ (și nu numai!) trǎite în acești din urmǎ ani și încǎ douǎ, „Studii irlandeze” și „A trǎi pentru a citi”, aceasta din urmǎ înglobînd cronici și recenzii ale unor volume (multe netraduse în românǎ), trǎdînd, prin multitudinea autorilor și varietatea temelor abordate, apetenţa sa cǎtre captivanta şi dificila zonǎ a literaturii numitǎ generic „de idei”. Spre surprinderea multora dintre cititorii săi, Codruţ publică în anul 2011, la editura Vremea, „În labirint sunt umbre şi lumini”, un volum cuprinzînd duioase şi nostalgice povestiri memorialistice, abordînd aşadar, în ciuda vîrstei sale (are doar 36 de ani!), un gen literar mai rar atacat de foarte tinerii scriitori, demostrînd şi un real talent de povestitor. 

Deunăzi am primit, cu dedicaţia de rigoare, cea mai recentă carte a lui Codruţ, „Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS: control şi propagandă”*. Neavînd timpul fizic necesar s-o parcurg pînă la apariţia de vinerea aceasta a gazetei noastre (deşi mai multe dintre textele incluse le-am parcurs în periodicele mai sus-amintite), l-am rugat pe autor să-mi spună care-i ideea acestei cărţi. Şi iată ce am aflat: „Secolul XX, fiind unul al ideologiilor şi al sistemelor totalitare, nu avea cum să nu influenţeze (şi) literatura de călătorie. Regimurile de extremă-dreapta au fost mult mai puţin interesate de promovarea unei imagini idilice. Lui Hitler nu-i păsa de cucerirea inimilor francezilor sau ale englezilor, în timp ce cu totul altfel au stat lucrurile cu regimul sovietic. „Uniunea Sovietică era şi avea să rămână foarte preocupată de imaginea sa în străinătate chiar şi sub Stalin”(Anne Applebaum „Gulagul. O istorie”) Nenumarate legiuni de simpatizanţi pro-comunişti, tovarăşi de drum cu sau fără carnet de partid, s-au pus în slujba „Cauzei”, vizitând o Uniune Sovietică supusă uneia din cele mai crunte dictaturi cunoscute de istorie. Călătoria în URSS se aseamănă cu pelerinajul religios din Evul Mediu, însă ia forma unui pelerinaj ideologic ateu care-i căleşte pe pelerini, le întăreşte de obicei credinţa în superioritatea sistemului totalitar. Odată întorşi acasă ei se transformă în apostoli ai „viitorului luminos”. Sistemul primirii tovarăşilor de drum din Occident, care a fost pus la punct în perioada interbelică, a fost extrem de folositor pentru maşinăria propagandistică pro-comunistă din ţările ocupate de către Armata Roşie după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a oferi populaţiilor cucerite versiuni oficiale ale raiului sovietic expuse chiar de către intelectualii din aceste țări care s-au pus la dispoziţia noii ordini politice. În cazul României, îi avem pe Geo Bogza sau pe George Călinescu. Se dorea oferirea unui miraj, construirea acelei Fata Morgana după care merita să alergi. Chiar dacă la nesfârşit! Fiind de regulă convinşi încă dinainte să ajungă în „Raiul communist”, ei au lăsat marturii edificatoare, cauţionând implicit (uneori chiar explicit) crimele staliniste. Puţini dintre ei s-au răsculat, devenind apostaţi, preferând să spună adevarul  „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8.32). Aceasta este povestea lor...”

Bogdan-Lucian Stoicescu

P.S. Lansarea cărţii va avea loc sîmbătă 1 iunie 2013, la ora 14, în cadrul Târgului de Carte „Bookfest” (la standul editurii „Vremea”), în prezenţa autorului, volumul urmînd a fi prezentat de scriitorii Mirel Bănică şi Mihail Neamţu şi de istoricul Alin Ciupală.

* Volum apărut la editura bucureşteană „Vremea” cu sprijinul financiar al Primăriei şi Consiliului Local din Câmpina şi al unor generoşi sponsori locali (SC Elstar Group SRL şi S.C. PENALTY SRL).

(Text apărut în http://www.altphel.ro/2013/06/despre-mirajul-utopiei/ şi în ediţia tipărită, nr. 399, 30 mai - 6 iunie 2013, p.23)

Clannad & Bono