Creme, văpsele,
farduri (6)
Ilfov şi Petrov. Pe net circulă de-o vreme această miştoacă „perlă”
anonimă. Oare autorul ei să
fie un proaspăt picat la bac-ul de anul trecut sau mai degrabă un profesionist
(anonim) al butadelor? Dumnezeu
ştie... În schimb, într-o revistă culturală cu ştaif (nu-i dau numele din
pricina respectului pe care încă i-l
port) citesc o ştire (nesemnată) în care autorul anonim o ţine gaia-maţu’, comentînd
isprăvile galonatului campion de ciclism... Louis Armstrong! Cum numele apărea astfel de cîteva ori în
cuprinsul textului, orice greşeală de corectură era exclusă... Aştept cu
nerăbdare ştirea bombă despre concertul pe care-l va susţine pe Lună,
trompetistul Lance Armstrong! La cît
de mediatizate au fost în ultima vreme amarele veşti legate de retragerea
tuturor titlurilor şi premiilor campionului la ciclism (din pricina dopajului
dovedit) Lance Armstrong şi a morţii
cosmonautului octogenar Neil Armstrong
(primul om care a păşit pe Lună în 1966) mă cuprinde brusc amocul la gîndul că
redactorul prestigioasei reviste a putut comite o asemenea gafă impardonabilă...
„O.M.G.!” şi-ar fi spus, crucindu-se,
regretatul muzician şi trompetist de geniu Louis
„Satchmo”Armstrong, la citirea unei asemenea trăznăi...
O.M.G. Pot să pariez că puţini dintre dvs, iubiţii
mei cetitori, ştiti ce reprezintă „sigla” O.M.G.. Nici io n-am ştiut pînă
deunăzi, dar nu m-am lăsat pînă ce n-am dezlegat misterul, cu „tupeu obraznic”,
cum se spune pe la noi, punînd pe şleau întrebarea amicului Goagăl... Încercasem
pînă atunci tot soiul de căutări folosind cuvinte cheie de genul Organizaţia
Mondială a Gentlemanilor, a Graşilor, a Guşaţilor,
a Guralivilor, a Mamelor Gravide, a Guguştiucilor a etc. etc. etc., trecînd apoi
la Organisme Modificate Genetic şi ajungînd la alte comitete şi comiţii, care
de care cu nume mai uşchite de pe fix. Însă ioc, vorba investitorului turc! Asta
pînă în clipa în care, un forumist simpatic şi cam slobod la tastatură, mi-a
luminat neuronii capului: „Noooo, bade,
lasă-mă-n durerea mea cu găselniţele matale! E din ingliş, bre moşule, şi vrea ca să zică Oh My God!- n.m.). Ţi-am zis-o aşa din prima, ca să nu-ţi mai forţezi muşchii cheliei, că
miroase pînă la mine a creier prăjit!… Ai priceput care e şpilu’, tataie? Se vede treaba că nu le ai nici cu engleza
nici cu prescurtările astea de pe forumuri şi mess-uri, hăhăhă…” Am
mulţumit amicului (anonim) virtual de pe forum pentru lămurire şi, fără să mai dezvolt
subiectul - deşi taaaaare mă mîncau buricele deştelor pe tastatură să-i dau puţin
restul ipochimenului - am lăsat-o baltă, gîndindu-mă că, le-oi fi avînd, nu
le-oi fi avînd io cu engleza dar cu prescurtările din ea, chiar că sînt complet
p-afară. Başca ălelalte abrevieri din conversaţiile internauţilor (alea scrise,
evident), care cred că sînt pe cale să nască un nou limbaj... Dacă nu cumva
l-or fi şi născut între timp şi io habar nu ştiu!
Yehuda Elkana (1934-2012):
„N-am decît un singur secret: credinţa
sinceră că 95 la sută din ceea ce ni se întîmplă nu trebuie luat prea în
serios.” (apud Andrei Pleşu,
„Yehuda Elkana”,
în „Dilema Veche”, nr. 450/2012)
U.A.P. Că tot am
adus vorba despre sigle. Cine nu
ştie că U.A.P. înseamă „Uniunea Artiştilor Plastici”? Io, unu’, de cînd am
auzit pentru prima dată sintagma asta „artişti plastici” (care îmi sună alăturea
cu drumul rău de tot) nu contenesc să mă tot întreb: oare de ce aceia care au
botezat instituţia nu i-au zis pur şi simplu Uniunea Plasticienilor din România
(mai cu seamă că de pe la sfîrşitul anilor ’60 ai secolului trecut apăruse şi o
fabrică avînd aceeaşi siglă: Uzinele de
Autoturisme Piteşti)? Nu că aş avea ceva cu numele breslei lor dar parcă plastician sună mai altfel, mai artistic, mai şic, nu? Păi atunci, am
putea, bunăoară, să-i numim şi pe
chirurgii care ne îndreaptă cu bisturiul meclele şifonate, „chirurgi
plastici”, nu? Chestia asta cu „artişti plastici” îmi aminteşte, invariabil, de
un anunţ citit cu ani în urmă la mica publicitate în care nu-ş’ ce firmă
angaja, nici mai mult, nici mai puţin, decît „sudori electrici şi cu gaze”! Iar deunăzi citeam, reprodus într-o
revistă, un anunţ de mică publicitate, în care o firmă racola muncitori
specialişti, printre care şi un „strungar
paralel, oriunde în ţară”. Mai că-ţi vine să te întrebi tăcut, în sediul
conştiinţei (vorba lui Marin Preda) via Caragiale: care va să zică paralel, da’
paralel cu ţe, neicusorule-puicusorule?
 |
| Safta Varlam şi Neagu Djuvara (sursa foto: www.ele.ro) |
.Neagu Djuvara (istoric, 96 de ani): „Nu e bine ca un bărbat să fie prea dornic să-i facă plăcere femeii,
pentru că ea devine tiranică în mod instinctiv şi, uneori, ajunge chiar să-l
dispreţuiască pe partener. Aşa că trebuie să păstrezi, ca
bărbat, o oarecare măsură. Dar, repet, la modul general, băieţii de pe vremea
mea erau foarte atenţi la dorinţele femeii. O respectau, o considerau o floare,
nu o coadă de mătură, n-o vedeau ca pe-o persoană căreia să-şi permită să-i
comande: 'Hai, treci în pat şi gata!' ”. Ştiiiiiiie (moş)Neagu ăsta uns cu
toate alifiile ce spune, he-he-he...
© Bogdan-Lucian Stoicescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu